Ījaba 9
1 Ījabs atbildēja un sacīja:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Patiesi, es zinu, ka tas tā ir: jo kā cilvēks varētu taisns būt tā stiprā Dieva priekšā?
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Ja viņš grib ar To tiesāties, tad tas Viņam uz tūkstošiem ne vārda nevar atbildēt.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Viņš ir gudrs no sirds un stiprs no spēka; kas pret Viņu var tiepties un pastāvēt?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Viņš pārceļ kalnus, un tie nemana, ka Viņš tos apgāž Savā dusmībā.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Viņš kustina zemi no viņas vietas, ka viņas pamati trīc.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Viņš pavēl saulei, tad tā neuzlec, Viņš aizspiež zieģeli priekš zvaigznēm.
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Viņš viens izplata debesis un staigā pa jūras augstumiem.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Viņš radījis tos vāģus(Lāci), Orijonu un Sietiņu un tās zvaigznes pret dienasvidu.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Viņš dara lielas lietas, ko nevar izprast, un brīnumus, ko nevar izskaitīt.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Redzi, Viņš man iet secen, ka To neredzu, Viņš staigā garām, ka To nesamanu.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Redzi, kad Viņš aizgrābj, kas Viņu kavēs, kas uz Viņu sacīs: ko Tu dari?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Dievs neaptur Savas dusmas, apakš Viņa tā varenā palīgi lokās.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Kā tad nu es Viņam varētu atbildēt un atrast vārdus pret Viņu?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Jo, kad es arī taisns būtu, taču es nevaru atbildēt, bet man būtu savs soģis jāpielūdz.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Jebšu es sauktu, un Viņš man atbildētu, taču es nevarētu ticēt, ka Viņš klausīšot manu balsi.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 Jo Viņš sagrābtu mani tā kā ar vētru un vairotu manas nepelnītas vainas.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Viņš manam garam neļautu atspirgties, bet mani pieēdinātu ar rūgtumiem.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Ja spēka vajag, redzi, Viņš ir varens, un ja tiesā jānāk, kas Viņu sauks priekšā?
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Ja es būtu taisns, tad mana mute mani pazudinātu, ja es būtu skaidrs, taču Viņš man pierādītu vainu.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Es esmu nenoziedzīgs, es savu dvēseli nežēloju, man riebj dzīvot.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Viena alga! tādēļ es saku: Viņš izdeldē nenoziedzīgu un bezdievīgu.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Kad Viņa rīkste piepeši nonāvē, tad Viņš smejas par nenoziedzīgo izsamišanos.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Zeme top dota bezdievīgā rokā, Viņš apklāj viņas tiesnešu vaigus. Ja tas tā nav, kas tad to dara?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Manas dienas jo ātras bijušas nekā skrējējs, tās ir aiztecējušas un labuma nav redzējušas.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Tās aizgājušas kā vieglas laivas, kā ērglis, kas šaujas uz barību.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Kad es domāju: es gribu aizmirst savas vaimanas un pamest savu skumību un atspirgties,
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Tad es iztrūkstos par visām savām sāpēm; es zinu, ka Tu mani neturi par nenoziedzīgu,
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Ja man būs vainīgam būt, - kāpēc tad man velti nodarboties?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Jebšu es mazgātos sniegā un šķīstītu savas rokas sārmā,
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Taču Tu mani iemērktu bedrē, tā ka manas drēbes no manis kaunētos.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Jo Viņš nav tāds vīrs kā es, kam es varētu atbildēt, ka mēs kopā varētu iet priekš tiesas.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Nav mūsu starpā izšķīrēja, kas savu roku varētu likt uz mums abiem.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Kad Viņš atņemtu Savu rīksti no manis un Viņa biedēklis mani neiztrūcinātu, -
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Tad es runātu un no Viņa nebītos; jo tā tas ar mani vis nav.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
