Ījaba 37
1 Patiesi, par to trīc mana sirds un uzlec no savas vietas.
La aceasta de asemenea inima mea tremură și sare din locul ei.
2 Klausiet, jel klausiet, kā Viņa pērkons rūc, un kāda balss no Viņa mutes iziet.
Ascultă cu atenție vuietul vocii sale și sunetul ce iese din gura lui.
3 Viņš to izlaiž pa visām debesīm, un Savu spīdumu pa visiem zemes galiem.
El îl conduce sub întregul cer și fulgerul lui până la marginile pământului.
4 Pēc tam rūc Viņa balss, Viņš liek pērkonam rībēt ar varenu skaņu un neaiztur tos (zibeņus), kad Viņa balss nāk dzirdama.
După acesta răcnește o voce, el tună cu vocea maiestății sale; și nu le va opri când se aude vocea sa.
5 Tas stiprais Dievs ar Savu balsi liek pērkonam rūkt brīnišķi, Viņš dara lielas lietas, ko neizprotam.
Dumnezeu tună uimitor cu vocea sa; face lucruri mari pe care nu le înțelegem.
6 Jo Viņš saka uz sniegu: krīti uz zemi, un uz stipro lietu, tad stiprais lietus ir klāt ar varu.
Pentru că el spune zăpezii: Fii pe pământ; la fel ploii mărunte și ploii mari a tăriei sale.
7 Viņš aizzieģelē visu cilvēku roku, lai Viņu pazīst visi ļaudis, ko viņš radījis.
El sigilează mâna fiecărui om, ca toți oamenii să cunoască lucrarea lui.
8 Zvēri iet savā alā un paliek savā vietā.
Atunci fiarele intră în vizuini și rămân în locurile lor.
9 No dienvidu puses nāk vētra un no ziemeļa puses aukstums.
Din sud vine vârtejul de vânt, și frigul din nord.
10 Caur tā stiprā Dieva pūšanu nāk salna, ka platas upes aizsalst.
Prin suflarea lui Dumnezeu este dată bruma; și lățimea apelor este strâmtată.
11 Viņš arī apkrauj ar ūdeņiem biezos mākoņus un izplēš Savus ugunīgos padebešus.
De asemenea prin udare el obosește norul gros, el împrăștie norul său luminos;
12 Tie griežas apkārt pēc Viņa gudrā prāta, ka tie padara visu, ko Viņš tiem pavēl pa visu plato pasauli,
Și norul este întors de jur împrejur prin sfaturile lui, ca ei să facă orice le poruncește peste fața lumii, pe pământ.
13 Vai par rīksti savai zemei, vai par labu Viņš tā liek notikt.
El face ca acesta să vină, fie pentru disciplinare, fie pentru pământul său, fie pentru milă.
14 Liec to vērā, Ījab, stāvi klusu, un apdomā tā stiprā Dieva brīnumus.
Dă ascultare la aceasta, Iov, stai liniștit și ia aminte la minunatele lucrări ale lui Dumnezeu.
15 Vai tu zini, kad Dievs nodomājis, Savu debesu spīdumam likt spīdēt?
Știi tu când Dumnezeu i-a aranjat și a făcut lumina norului său să strălucească?
16 Vai tu zini padebešu lidināšanos, tā Visuzinātāja brīnumus?
Știi tu cumpănirea norilor, minunatele lucrări ale celui care este desăvârșit în cunoaștere?
17 Tu, kam drēbes paliek karstas, kad Viņš zemi svilina dienas vidus bulā.
Cum ți se încălzesc hainele când el liniștește pământul prin vântul de sud?
18 Vai tu ar Viņu esi izpletis tos spožos padebešus, kas cieti stāv kā liets spieģelis?
Ai întins împreună cu el cerul, care este tare și ca o oglindă turnată?
19 Stāsti mums, ko mums Viņam būs sacīt, jo aiz tumsības mēs nekā nevaram izdarīt.
Învață-ne ce să îi spunem; căci nu ne putem rândui vorbirea din cauza întunericului.
20 Vai Viņam lai saka, ka es runāšu? Jo kurš cilvēks vēlētos, lai viņu aprij!
I se va spune că eu vorbesc? Dacă un om vorbește, cu siguranță va fi înghițit.
21 Un nu gan saules gaismu neredz, kas pie debesīm spoži spīd, bet kad vējš pūš, tā skaidrojās.
Și acum oamenii nu văd lumina strălucitoare din nori, dar vântul trece și îi curăță.
22 No ziemeļiem nāk zelts, - bet Dievs mājo bijājamā godībā.
Vreme bună vine din nord; cu Dumnezeu este înspăimântătoare maiestate.
23 To Visuvareno, to mēs nepanāksim, kas liels spēkā, bet tiesu un taisnības pilnību Viņš negroza.
Dar cât despre cel Atotputernic, nu îl putem afla, el este măreț în putere și în judecată și în abundență a dreptății; el nu va chinui.
24 Tāpēc cilvēki Viņu bīstas, Viņš neuzlūko nevienu pašgudru.
De aceea oamenii se tem de el, el nu părtinește pe niciunul dintre înțelepții în inimă.
