Ījaba 3
1 Pēc tam Ījabs atdarīja savu muti un nolādēja savu dienu. Un Ījabs iesāka un sacīja:
După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
2 Tā diena lai pazūd, kur esmu dzimis,
Și Iov a vorbit și a spus:
3 Un tā nakts, kur sacīja: puisītis ieņemts.
Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
4 Šī diena lai paliek tumša, lai Dievs no augšienes pēc viņas nevaicā, un spožums pār viņu lai nespīd.
Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
5 Tumsa un nāves ēna lai viņu aizņem, padebeši lai viņu apklāj un kas vien dienu aptumšo, lai viņu biedē.
Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
6 Šo nakti lai tumsa apņem, ka tā starp gada dienām nepriecājās, lai viņa nenāk mēnešu skaitā.
Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
7 Redzi, šī nakts lai paliek neauglīga, ka tanī nenotiek gavilēšana.
Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
8 Lai dienu lādētāji to nolād, tie, kas māk Levijatanu uzrīdīt.
Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
9 Lai viņas rīta zvaigznes top aptumšotas, lai viņa gaida uz gaismu, bet nekā, un lai viņa neredz ausekļa spīdumu.
Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
10 Tāpēc ka tā manām miesām durvis nav aizslēgusi, un bēdas nav noslēpusi priekš manām acīm.
Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
11 Kāpēc es neesmu nomiris mātes miesās un bojā gājis, kad no miesām iznācu?
De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
12 Kāpēc esmu likts klēpī un kāpēc pie krūtīm, ka man bija zīst?
De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
13 Jo tad es gulētu un būtu klusu, tad es gulētu, un man būtu dusa,
Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
14 Līdz ar ķēniņiem un runas kungiem virs zemes, kas sev kapu vietas uztaisījuši,
Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
15 Vai ar lieliem kungiem, kam zelts bijis, kas savus namus ar sudrabu pildījuši;
Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
16 Vai kā norakts nelaikā dzimis bērns es nebūtu nekas, tā kā bērniņi, kas nav redzējuši gaismas.
Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
17 Tur bezdievīgie stājās no trakošanas, un tur dus, kam spēks noguris;
Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
18 Tur cietumnieki visi līdzi ir mierā, tie nedzird dzinēja balsi;
Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
19 Tur ir mazs un liels, un kalps ir vaļā no sava kunga.
Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
20 Kāpēc (Dievs) dod bēdīgam gaismu un dzīvību tiem, kam noskumusi sirds,
Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
21 Kas pēc nāves ilgojās, bet tā nenāk, un rok pēc tās vairāk nekā pēc mantām,
Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
22 Kas priecātos un gavilētu, kas līksmotos, kad kapu atrastu -
Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
23 Vīram, kam ceļš ir apslēpts, un ko Dievs visapkārt apspiedis?
De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
24 Jo maizes vietā man ir nopūtas, un mana kaukšana izgāzās kā ūdens.
Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
25 Jo briesmas, ko bijos, man uzgājušas, un no kā man bija bail, tas man uznācis.
Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
26 Man nav miera, man nav dusas, es nedabūju atpūsties, un bēdas nāk uz bēdām.
Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
