Ījaba 23
1 Bet Ījabs atbildēja un sacīja:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Vēl šodien man jātiepjas manās vaimanās, tā roka uz manis ir smagāka, nekā manas nopūtas.
Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.
3 Ak kaut es Viņu zinātu atrast un varētu aiztikt līdz Viņa krēslam.
O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!
4 Es Viņam liktu priekšā savu lietu un raudzītu pierādīt savu taisnību.
Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.
5 Es gribētu dzirdēt tos vārdus, ko Viņš man atbildētu, un vērā ņemt, ko Viņš man sacītu:
Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.
6 Vai Viņš pēc Sava lielā spēka ar mani tiesāsies? Nē, Viņš klausīsies uz mani.
Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.
7 Tad taisns ar Viņu tiesātos, un es mūžam taptu izglābts no sava soģa.
Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.
8 Bet, ja es eju pret rītiem, tad Viņa tur nav, ja eju pret vakariem, tad Viņu nemanu.
Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;
9 Ja Viņš ziemeļos dara Savu darbu, tad es Viņu neraugu, ja Viņš nogriežas uz dienasvidu, tad es Viņu neredzu.
La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;
10 Bet Viņš zina manu ceļu; ja Viņš mani pārbaudītu, tad es taptu atrasts kā zelts.
Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Mana kāja turējās Viņa pēdās, es Viņa ceļu esmu sargājis un neesmu atkāpies.
Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.
12 No Viņa lūpu pavēles es neesmu atkāpies, Viņa mutes vārdus es vairāk esmu glabājis nekā savu padomu.
Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.
13 Bet kad Viņš uz ko pastāv, kas Viņu novērsīs? Ko Viņš grib, to Viņš dara.
Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.
14 Jo Viņš izdara, ko Viņš par mani nodomājis, un vēl daudz tādu padomu ir pie Viņa.
Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.
15 Tādēļ es iztrūcinājos priekš Viņa vaiga; kad es to apdomāju, tad es bīstos Viņa priekšā.
De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.
16 Tas stiprais Dievs manu sirdi darījis bailīgu, un tas Visuvarenais mani iztrūcinājis.
Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;
17 Jo tādā tumsībā es vēl neesmu izdeldēts, lai gan tumsa manu vaigu apklājusi.
Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.
