Ījaba 19
1 Bet Ījabs atbildēja un sacīja:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Cik ilgi jūs manu dvēseli bēdināsiet un mani mocīsiet ar vārdiem?
Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
3 Jūs gan desmitkārt mani likuši kaunā un nekaunaties mani tā nomākt.
De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
4 Un ja es tiešām esmu maldījies, tad tā maldīšanās ir mana.
Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
5 Vai tad jums tiešām tā bija lielīties pret mani un pierādīt manu kaunu?
Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
6 Ņemiet jel vērā, kā Dievs mani lauzis un mani apvaldzinājis ar Savu tīklu.
Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
7 Redzi, es brēcu par varas darbu, bet man neatbild; es kliedzu pēc palīga, bet tiesas nav.
Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
8 Manam ceļam Viņš licis šķēršļus, ka netieku uz priekšu, un uz manām tekām Viņš licis tumsību.
Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
9 Manu godu Viņš man novilcis un atņēmis manas galvas kroni.
M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
10 Viņš mani nopostījis visapkārt, ka eju bojā, un manu cerību Viņš izsakņojis kā koku.
M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
11 Viņš iededzinājis Savu bardzību pret mani un mani tur kā Savu ienaidnieku.
El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
12 Viņa kara spēki sanākuši kopā un pret mani taisījuši savu ceļu un apmetuši lēģeri ap manu dzīvokli.
Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
13 Manus brāļus viņš atšķīris tālu no manis, un mani draugi man palikuši visai sveši.
A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
14 Mani tuvinieki atstājās, un mani draugi mani aizmirst.
Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
15 Mana saime un manas kalpones tur mani par svešinieku, un es esmu kā svešs viņu acīs.
Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
16 Es saucu savu kalpu, bet tas neatbild, tas man mīļi jālūdzās ar savu muti.
L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
17 Mana dvaša riebj manai sievai, un mana smaka manas mātes bērniem.
Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
18 Pat puikas mani nicina; kad es ceļos, tad tie man runā pretim.
Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
19 Visi mani uzticamie draugi mani tur par negantību, un ko es mīlējis, tie ir griezušies pret mani.
Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
20 Mani kauli līp pie manas ādas un pie manas miesas, un maniem zobiem āda vien atliek.
Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
21 Apžēlojaties par mani, apžēlojaties par mani, mani draugi! Jo Dieva roka mani aizskārusi.
Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
22 Kāpēc jūs mani vajājat, kā tas stiprais Dievs, un no manas miesas nevarat pieēsties?
De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
23 Ak kaut mani vārdi taptu sarakstīti, ak kaut tie taptu iezīmēti grāmatā!
De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
24 Kaut tie ar dzelzs kaltu un svinu par mūžīgu piemiņu taptu iecirsti akmenī.
De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
25 Bet es zinu, ka mans Pestītājs dzīvs, un pēcgalā Viņš celsies pār pīšļiem.
Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
26 Un kad mana āda, kas tā sasista, vairs nebūs, tad vaļā no savas miesas es skatīšu Dievu.
Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
27 Tiešām, es Viņu sev skatīšu, un manas acis Viņu redzēs, un nebūs svešs. - Mana sirds iekš manis ilgojās.
Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
28 Kad jūs sakāt: Kā mēs to vajāsim? Un ka tā vaina pie manis atrasta:
Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
29 Tad bīstaties no zobena; jo zobens ir tā bardzība par noziegumiem, lai jūs atzīstat, ka ir sodība.
Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
