Ījaba 16
1 Tad Ījabs atbildēja un sacīja:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Tādas lietas nu papilnam esmu dzirdējis, jūs visi esat nelāga iepriecinātāji.
Am auzit multe astfel de lucruri, mângâietori răi sunteți voi toți.
3 Vai tie uzpūstie vārdi nu būs galā, vai kas tevi dzen tā atbildēt?
Vor avea cuvintele zadarnice un sfârșit? Sau ce te încurajează de răspunzi?
4 Es gan tāpat runātu kā jūs, kad jūsu dvēsele būtu manā vietā, ar vārdiem es pret jums turētos un kratītu savu galvu pār jums.
Aș putea vorbi de asemenea precum faceți voi, dacă sufletul vostru ar fi în locul sufletului meu, aș putea îngrămădi cuvinte împotriva voastră și mi-aș clătina capul spre voi.
5 Es jūs stiprinātu ar savu muti, jūs iepriecinātu ar savām lūpām.
Dar v-aș întări cu gura mea și mișcarea buzelor mele ar retrage mâhnirea voastră.
6 Kad es runāju, tad manas sāpes nerimst, un kad es klusu ciešu, vai tad tās nostājās?
Deși vorbesc, mâhnirea mea nu se retrage, iar dacă mă feresc cu ce sunt ușurat?
7 Tiešām, nu Viņš mani nokausējis; Tu esi izklīdinājis visu manu saimi,
Dar acum el m-a obosit, tu ai pustiit pe toți ai mei.
8 Un mani darījis grumbainu, - tas ir par liecību, un mana liecība cēlās pret mani un mani apsūdzēja pašā vaigā.
Și m-ai umplut cu riduri, ceea ce este o mărturie împotriva mea; și slăbiciunea, ridicându-se în mine, aduce mărturie feței mele.
9 Viņa bardzība mani saplosīja un vajāja, Viņš sakož Savus zobus par mani, mans pretinieks met briesmīgas acis uz mani.
Mă sfâșie în furia sa, cel ce mă urăște; scrâșnește din dinții săi asupra mea; dușmanul meu își ascute ochii asupra mea.
10 Tie atplēš muti pret mani, un lādot tie mani sit vaigā, tie sapulcējās kopā pret mani.
Au stat cu gurile căscate asupra mea; m-au lovit ocărâtor peste obraz; s-au adunat împotriva mea.
11 Dievs mani nodevis neliešiem un man licis nākt bezdievīgu rokā.
Dumnezeu m-a dat celor neevlavioși și m-a dat în mâinile celor stricați.
12 Es biju mierā, bet Viņš mani sadauzījis, Viņš mani grābis pie kakla un mani satriecis un mani licis Sev par mērķi.
Eram în tihnă, dar el m-a frânt în bucăți; de asemenea m-a luat de gât și m-a rupt în bucăți și m-a făcut ținta lui.
13 Viņa bultas ap mani skraida, Viņš sašķēlis manas īkstis un nav taupījis, Viņš manu žulti izlējis zemē.
Arcașii lui mă încercuiesc, îmi despică rărunchii în bucăți și nu cruță; îmi varsă fierea pe pământ.
14 Plosīdams Viņš mani plosot plosījis, Viņš kā pats varenais pret mani lauzies.
Mă frânge cu spărtură peste spărtură, aleargă peste mine ca un uriaș.
15 Es maisu esmu šuvis ap savu ādu un savu ragu licis pīšļos,
Mi-am cusut haină de sac peste pielea mea și mi-am întinat cornul în țărână.
16 Mans vaigs ir nosarcis no raudām, un pār maniem acu vākiem ir nāves ēna,
Fața mea este murdărită de plânset și pe pleoapele mele este umbra morții;
17 Jebšu netaisnība nav manā rokā, un mana lūgšana ir šķīsta.
Deși nu este pentru vreo nedreptate în mâinile mele; de asemenea rugăciunea mea este pură.
18 Zeme, neapklāj manas asinis, un mana saukšana lai nemitās!
Pământule, nu-mi acoperi sângele; și să nu își găsească loc strigătul meu.
19 Jau tagad, redzi, mans liecinieks ir debesīs, un mans liecības devējs debess augstībā.
De asemenea acum, iată, martorul meu este în cer și mărturia mea este în înalt.
20 Mani draugi ir mani mēdītāji, bet no manas acs asaras pil uz Dievu,
Prietenii mei mă batjocoresc, dar ochiul meu varsă lacrimi spre Dumnezeu.
21 Kaut Viņš tiesu nestu starp vīru un Dievu un starp cilvēka bērnu un viņa draugu!
O, de ar pleda cineva pentru un om cu Dumnezeu, precum pledează un om pentru aproapele său!
22 Jo tie noliktie gadi ies galā, un es aiziešu ceļu, kur atpakaļ negriezīšos.
Încă puțini ani să vină, atunci voi merge pe calea de pe care nu mă voi întoarce.
