Ījaba 15
1 Tad Elifas no Temanas atbildēja un sacīja:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Vai tad gudram vīram būs runāt tukšas domas un savu sirdi pildīt ar vēju?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Pārmācīt ar vārdiem, kas nepieklājās, un ar valodu, kur labums neatlec?
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Tiešām, tu iznīcini Dieva bijāšanu un nicini pielūgšanu Dieva priekšā.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Jo tava mute parāda tavu noziegumu, un tu esi uzņēmies runāt, kā gudrinieki runā.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Tava mute tevi pazudina, un ne es; tavas lūpas pret tevi dod liecību.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Vai tu esi tas pirmais cilvēks piedzimis, vai tu esi dzemdināts, pirms kalni bija?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Vai tu esi dzirdējis Dieva apslēpto padomu, vai tu gudrību esi iezīdis?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Ko tu zini, ko mēs nezinātu, ko tu proti, un mēs to neprastu?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Arī mūsu starpā ir sirmi un veci, kas ilgāki dzīvojuši, nekā tavs tēvs.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Vai Dieva iepriecināšanas priekš tevis mazas, un vārds, laipnīgi uz tevi runāts?
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Kāpēc tava sirds tevi tā apmāna, kāpēc tavas acis tā spulgo,
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 Ka tavas dusmas ceļas pret Dievu un izverd tādu valodu no tavas mutes?!
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Kas ir cilvēks, ka tas būtu šķīsts, un ka būtu taisns, kas no sievas dzimis?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Redzi, Saviem svētiem Viņš neuztic un debesis nav šķīstas priekš Viņa acīm.
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Ne nu vēl tas negantais un samaitātais cilvēks, kas netaisnību dzer kā ūdeni.
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Es tev stāstīšu, klausies mani, un es tev teikšu, ko esmu redzējis,
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 Ko gudrie stāstījuši no saviem tēviem un nav slēpuši, -
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 Tiem vien zeme bija dota, un svešinieks viņu starpā nebija nācis, -
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Bezdievīgais mokās visu mūžu, un briesmīgais, cik tam gadi nolikti.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Viņa ausīs skan briesmas, pašā mierā viņam uzbrūk postītājs.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Viņš neuzticās iznākt no tumsības; jo zobens uz viņu gaida.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Viņš skraida šurp un turp pēc maizes, kur varētu dabūt; viņš zin tumsības dienu sev tuvu klātu.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Bēdas un izbailes viņu biedē, viņu pārvar kā ķēniņš, uz kaušanos gatavs.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Jo viņš izstiepa savu roku pret Dievu un cēlās pret to Visuvareno.
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 Viņš skrēja pret Viņu ar pašu galvu, ar savu priekšturamo bruņu biezām pumpām.
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Viņš savu vaigu tauki izbaroja un kopa resnu vēderu.
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 Viņš dzīvoja izpostītās pilsētās un namos, kur nebija jādzīvo, kuriem nolemts būt par akmeņu kopām.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 (Tāpēc) viņš nepaliks bagāts, un viņa manta nepastāvēs, un viņa laime neizplētīsies virs zemes.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Viņš no tumsības ārā neiznāks, liesma izkaltēs viņa zarus, caur Dieva mutes dvašu viņš aizies.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Lai viņš nepaļaujas uz nelietību, ar to viņš pieviļas; jo nelietība būs viņa alga.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 Tā alga nāks priekšlaiku, un viņa zars nezaļos.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Viņš zaudēs kā vīna koks savus ķekarus un nometīs kā eļļas koks savus ziedus.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Jo bezdievīgo saime paliks neauglīga, un uguns norīs dāvanu ņēmēju dzīvokļus.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 Tie ir grūti ar netaisnību un dzemdē postu, un savām sirds domām tie pieviļas.
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
