< Jesajas 18 >
1 Ak vai, zeme, kur spārni žvingst, viņpus Kūsa upēm;
Vai ţării care umbreşte cu aripi, care este dincolo de râurile Etiopiei,
2 Tā sūta vēstnešus pār jūru un niedru laivās pār ūdeņiem. Ejat, jūs čaklie vēstneši, pie tautas, kas bijājama tālu tālu, pie tautas, kas pavēlētāja un saminēja, kam upes zemi dala.
Care trimite ambasadori pe mare chiar în vase de papură pe ape, spunând: Duceţi-vă, voi, mesageri iuţi, la o naţiune împrăştiată, şi despuiată, la un popor înfricoşător de la începutul lui până acum; o naţiune măsurată şi călcată, pe a cărei ţară râurile au prădat-o!
3 Visi jūs pasaules iedzīvotāji un jūs ļaudis virs zemes, kad karogs taps izcelts kalnos, tad redziet, un kad trumete skanēs, tad dzirdiet!
Voi toţi locuitori ai lumii şi locuitori pe pământ, priviţi, când el înalţă un însemn pe munţi; şi ascultaţi când suflă în trâmbiţă.
4 Jo tā Tas Kungs uz mani sacījis: “Es turēšos klusu un skatīšos no Sava mājokļa, kā karstums spiež saulei spīdot un padebesis raso pļaujama laika karstumā.”
Fiindcă astfel mi-a spus DOMNUL: Mă voi odihni şi din locuinţa mea voi lua aminte ca o arşiţă peste ierburi [şi] ca un nor de rouă în căldura secerişului.
5 Jo priekš pašas pļaujas, kad ziedi noziedējuši un kad no ziediem ķekari jau ietekās, tad Viņš stīgas nogriezīs ar dārza nazi un zarus atņems un nokapās.
Căci înainte de seceriş, când înflorirea s-a terminat şi agurida se coace în floare, el va reteza de asemenea lăstarii cu prăjini de curăţat pomi şi va lua şi va tăia ramurile.
6 Tie visi taps atstāti kalnu ērgļiem un zemes zvēriem, un tie ērgļi tur paliek pa vasaru un visi zemes zvēri tur mīt pa ziemu.
Ei vor fi lăsaţi păsărilor munţilor şi fiarelor pământului; şi păsările vor cuibări peste ei şi toate fiarele pământului vor ierna peste ei.
7 Tanī laikā Tam Kungam Cebaot nesīs dāvanas no tās tautas, kas lielu slaiku augumu, un no tās tautas, kas bijājama tālu tālu, no tās tautas, kas pavēlētāja un saminēja, kam upes zemi dala, uz to vietu, kur Tā Kunga Cebaot vārds, uz Ciānas kalnu.
În acel timp va fi adus un dar DOMNULUI oştirilor dintr-un popor împrăştiat şi despuiat şi dintr-un popor înfricoşător de la începutul lor până acum; o naţiune măsurată şi călcată în picioare, pe a cărei ţară râurile au prădat-o, până la locul numelui DOMNULUI oştirilor, muntele Sion.