Canticum Canticorum 2
1 ego flos campi et lilium convallium
Eu sunt trandafirul din Saron şi crinul văilor.
2 sicut lilium inter spinas sic amica mea inter filias
Ca şi crinul printre spini, astfel este iubita mea printre fiice.
3 sicut malum inter ligna silvarum sic dilectus meus inter filios sub umbra illius quam desideraveram sedi et fructus eius dulcis gutturi meo
Ca şi mărul printre copacii pădurii, astfel este preaiubitul meu printre fii. M-am aşezat sub umbra lui cu mare desfătare şi rodul lui a fost dulce pentru cerul gurii mele.
4 introduxit me in cellam vinariam ordinavit in me caritatem
El m-a adus la casa de ospăţ şi steagul lui peste mine a fost dragoste.
5 fulcite me floribus stipate me malis quia amore langueo
Întăriţi-mă cu ulcioare, învioraţi-mă cu mere, căci sunt bolnavă de dragoste.
6 leva eius sub capite meo et dextera illius amplexabitur me
Mâna lui stângă este sub capul meu şi mâna lui dreaptă mă îmbrăţişează.
7 adiuro vos filiae Hierusalem per capreas cervosque camporum ne suscitetis neque evigilare faciatis dilectam quoadusque ipsa velit
Vă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe căprioarele şi pe cerboaicele câmpului, nu stârniţi, nici nu treziţi iubirea mea, până când el doreşte.
8 vox dilecti mei ecce iste venit saliens in montibus transiliens colles
Vocea preaiubitului meu! Iată, el vine sărind peste munţi, săltând peste dealuri.
9 similis est dilectus meus capreae hinuloque cervorum en ipse stat post parietem nostrum despiciens per fenestras prospiciens per cancellos
Preaiubitul meu este ca o căprioară sau un căprior tânăr; iată, el stă în picioare în spatele zidului nostru, se uită la ferestre, arătându-se printre zăbrele.
10 et dilectus meus loquitur mihi surge propera amica mea formonsa mea et veni
Preaiubitul meu a vorbit şi mi-a spus: Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea şi vino departe.
11 iam enim hiemps transiit imber abiit et recessit
Căci, iată, iarna a trecut, ploaia s-a terminat şi s-a dus;
12 flores apparuerunt in terra tempus putationis advenit vox turturis audita est in terra nostra
Florile se arată pe pământ; timpul cântării păsărilor a venit şi vocea turturicii se aude pe pământul nostru;
13 ficus protulit grossos suos vineae florent dederunt odorem surge amica mea speciosa mea et veni
Smochinul îşi dă smochinele verzi şi viile în floare dau un miros bun. Ridică-te, iubita mea, frumoasa mea, şi vino departe.
14 columba mea in foraminibus petrae in caverna maceriae ostende mihi faciem tuam sonet vox tua in auribus meis vox enim tua dulcis et facies tua decora
Porumbiţa mea, ce stai în crăpăturile stâncii, în ascunzătorile treptelor, lasă-mă să îţi văd înfăţişarea, lasă-mă să îţi aud vocea; căci vocea ta este dulce şi înfăţişarea ta este frumoasă.
15 capite nobis vulpes vulpes parvulas quae demoliuntur vineas nam vinea nostra floruit
Prindeţi-ne vulpile, vulpile mici, care strică viile, căci viile noastre sunt în floare.
16 dilectus meus mihi et ego illi qui pascitur inter lilia
Preaiubitul meu este al meu şi eu sunt a lui; el paşte printre crini.
17 donec adspiret dies et inclinentur umbrae revertere similis esto dilecte mi capreae aut hinulo cervorum super montes Bether
Până când ziua se revarsă şi umbrele fug, întoarce-te preaiubitul meu şi fii ca o căprioară sau un căprior tânăr peste munţii Beterului.
