Lucam 5
1 factum est autem cum turbae inruerent in eum ut audirent verbum Dei et ipse stabat secus stagnum Gennesareth
Ăm una ză Isus stăće lăngă Genezaretsko jezero, kănd gărmadă să astrănžje la jăl să audă vorba alu Dimizov.
2 et vidit duas naves stantes secus stagnum piscatores autem descenderant et lavabant retia
Jăl u văzut doj čamcur kum asre pă mal răzămac, kari u lăsat ribari kănd ăš čistile mrežurlje.
3 ascendens autem in unam navem quae erat Simonis rogavit eum a terra reducere pusillum et sedens docebat de navicula turbas
Jăl u tunat ăm čamac kari are alu Šimun, šă lu ăntribat să ăl ămpingă maj ăm sus dă la mal. Atunšje jăl u šăzut žos šă su apukat să ănveci pă gărmadă dă lumi.
4 ut cessavit autem loqui dixit ad Simonem duc in altum et laxate retia vestra in capturam
Kănd u fost gata ku ănvăcala, jăl u zăs alu Šimun. “Ămpinži ăm maj adănkă apă šă slăbuzăc mrežurlje ăm apă.”
5 et respondens Simon dixit illi praeceptor per totam noctem laborantes nihil cepimus in verbo autem tuo laxabo rete
Šimun ju ăntors vorba aluj: “Domnu luj, anj lukrat totă nopće šă njimik nanj apukat: ali pă vorba ata ju uj slăbuză mreža ăm napoj ăm apasta.”
6 et cum hoc fecissent concluserunt piscium multitudinem copiosam rumpebatur autem rete eorum
Kănd u făkut aša jej u apukat mari boglă dă pešć, atit dă mreža kit nu puknje.
7 et annuerunt sociis qui erant in alia navi ut venirent et adiuvarent eos et venerunt et impleverunt ambas naviculas ita ut mergerentur
Jej ur mužjit la urtašji alor dă pă alčilje čamcur să lji ažući; jej ur vinjit, šă umpljet dovă karur dă pešć dă maj šjeva să ăntupe.
8 quod cum videret Simon Petrus procidit ad genua Iesu dicens exi a me quia homo peccator sum Domine
Kănd u văzut Šimun Petar aje jăl u kăzut la pišjorilje alu Isus šă u zăs: “Maknaleščići dă la minji, Domnu, kă ju mes grešnă om!”
9 stupor enim circumdederat eum et omnes qui cum illo erant in captura piscium quam ceperant
Frikă delj svăntă u kăzut pă jej šă pă ominj šje ur vinjit să lji ažući, kănd ur văzut kic pešć ur apukat.
10 similiter autem Iacobum et Iohannem filios Zebedaei qui erant socii Simonis et ait ad Simonem Iesus noli timere ex hoc iam homines eris capiens
Isto aša asre ămirac Ivan šă Jakov, jej asre Zebedejevi fišjori šă urtašji alu Šimun. Ali Isus u zăs alu Šimun: “Nuc fijă frikă. Dă aku, maj menkulo tu vi apuka pă ominj!”
11 et subductis ad terram navibus relictis omnibus secuti sunt illum
Aša jej ur adus karurlje dă apă pă mal, ur lăsat kutotu šă lor sljedilit pă jăl.
12 et factum est cum esset in una civitatum et ecce vir plenus lepra et videns Iesum et procidens in faciem rogavit eum dicens Domine si vis potes me mundare
Isus are ăm unu dăm varušurljelje. Om pljin dă gubă lu văzutulă pă jăl šă su arukănt pă đinučiš ăm nenće aluj šă să aruga la jăl: “O Domnu, dakă numa tu vuješć, tu mă poc ăntrima.”
13 et extendens manum tetigit illum dicens volo mundare et confestim lepra discessit ab illo
Isus u măcăt măna aluj šă lu taknulit, šă u zăs: “Ju gănđesk. Fi čistilit!” Šă dănturdata guba lu lăsat.
14 et ipse praecepit illi ut nemini diceret sed vade ostende te sacerdoti et offer pro emundatione tua sicut praecepit Moses in testimonium illis
Atunšje lu purunšjitulă să nu spujă alu njime, čar asta să fakă: Elši să mergă la popă šă să să areći, dă pă aje, dă dokaz dă vražă, vi trăbuji să adušj žrtvă dă čistilală ka kum Mojsije u zapovijedălit.
15 perambulabat autem magis sermo de illo et conveniebant turbae multae ut audirent et curarentur ab infirmitatibus suis
Svat dă jăl su širilit maj pă dăparći, aša dă gărmadă dă lumi ur vinjit să pujă ureći la jăl, šă să fijă ozdravalic.
16 ipse autem secedebat in deserto et orabat
A jăl să tărăje pă lok pustulot šă să posvetilaskă la aruguminći.
17 et factum est in una dierum et ipse sedebat docens et erant Pharisaei sedentes et legis doctores qui venerant ex omni castello Galilaeae et Iudaeae et Hierusalem et virtus erat Domini ad sanandum eos
Ăm una ză, Isus ănvăca, ave ăm nenći pă mulc farizej šă učitelj dă zakonu alu Mojsije kari ur vinjit dăm toći kumpănjilje dă Galileja šă Judeja šă dăm Jeruzalem. Pučere alu Domnuluj are ku Isus să ozdravalaskă pă bičež.
18 et ecce viri portantes in lecto hominem qui erat paralyticus et quaerebant eum inferre et ponere ante eum
Atunšje šjeva ka ominji ur vinjit šă adušje pă om kari nu puće să umblji. Šă jej gănđe să ăl adukă la Isus.
19 et non invenientes qua parte illum inferrent prae turba ascenderunt supra tectum per tegulas submiserunt illum cum lecto in medium ante Iesum
Ali nu are lok pă hunđi să ăl adukă ăm nontru dă gužva mari. Aša jej sur urkatăsă pă krov šă lor slăbuzăt ăm nontru păm krov ku pat dă tot la dă dă nenče alu Isus.
20 quorum fidem ut vidit dixit homo remittuntur tibi peccata tua
Kănd u văzut ănkriđala alor, jăl u zăs aluj: “Omulji, grehurlje atelji ăs jirtaći.”
21 et coeperunt cogitare scribae et Pharisaei dicentes quis est hic qui loquitur blasphemias quis potest dimittere peccata nisi solus Deus
Pă ešće vorbi farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije să gănđe: “Šjinji ăj omusta šje svitešći aša protiv dă Dimizov? Šjinji osim dă Dimizov poći să jerći grehurlje?”
22 ut cognovit autem Iesus cogitationes eorum respondens dixit ad illos quid cogitatis in cordibus vestris
Isus šćije šje să gănđešći, šă jăl lju zăs: “Adăšje vă ăntribăc ešće stvarur ăm sufljičilje avoštri?
23 quid est facilius dicere dimittuntur tibi peccata an dicere surge et ambula
Šje ăj maj ušuri dă zăs: ‘Grehurlje cis jirtaći!’, ili să zăšj: ‘Skolăći šă umblă?’
24 ut autem sciatis quia Filius hominis potestatem habet in terra dimittere peccata ait paralytico tibi dico surge tolle lectum tuum et vade in domum tuam
Ali numa să šćijec kă Fišjoru alu Omu ari autoritet aišje pă pămănt să jerći grehurlje. Dakă zăk alu fišjoru kari nu poči să umblji: ‘Skolăći, jec patu šă dući akasă!’”
25 et confestim surgens coram illis tulit in quo iacebat et abiit in domum suam magnificans Deum
Šă odma su skulatăsă šu lot patu pă šje are pă košći, šă u fužjit akasă, šă pă kalji slavale pă Dimizov.
26 et stupor adprehendit omnes et magnificabant Deum et repleti sunt timore dicentes quia vidimus mirabilia hodie
Šă toc akulo asre ămirac, šă jej slavale pă Dimizov. Šă ku ămirală svite: “Astăs anj văzut šjeva tari mari!”
27 et post haec exiit et vidit publicanum nomine Levi sedentem ad teloneum et ait illi sequere me
Dă pă aje Isus u jišăt afară šă lu văzutulă pă carinik šje să čima Levi, jăl šăđe ăm carinarnică. Isus u zăs: “Sljedilešći mă pă minji!”
28 et relictis omnibus surgens secutus est eum
Šă jăl su skulat u lăsat kutotu, šă lu sljedilit.
29 et fecit ei convivium magnum Levi in domo sua et erat turba multa publicanorum et aliorum qui cum illis erant discumbentes
Atunšje Levi ăm kasa aluj u făkut mari slavălală păntru jăl; ku jej šăđe mulc carinici šă alci la masă.
30 et murmurabant Pharisaei et scribae eorum dicentes ad discipulos eius quare cum publicanis et peccatoribus manducatis et bibitis
Farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije, sur apukat să gumunjaskă kapu su apukată să svitaskă alu učenikurlje alor: “Adišje mănkăc šă bijec ku carinici šă ku grešnici?”
31 et respondens Iesus dixit ad illos non egent qui sani sunt medico sed qui male habent
Isus u ăntors vorba: “Eje kari ăs sănătoš nu trăbă pă doktor, numa aluje kari ăs bičež.
32 non veni vocare iustos sed peccatores in paenitentiam
Ju nam vinjit să čem šă să ăntork pă pravedni, nego pă grešnă.”
33 at illi dixerunt ad eum quare discipuli Iohannis ieiunant frequenter et obsecrationes faciunt similiter et Pharisaeorum tui autem edunt et bibunt
Jej atunšje jară u zăs: “Učenici alu Ivan šă alu farizejilor postulešći mulći răndur šă să arogă, ali učenici atej mănănkă šă be. Adăšje ăj aša asta?”
34 quibus ipse ait numquid potestis filios sponsi dum cum illis est sponsus facere ieiunare
Isus u ăntors vorba: “Pučec să punjec pă gošć dă nuntă să postulaskă kănd ăj mladoženja ku jej?
35 venient autem dies et cum ablatus fuerit ab illis sponsus tunc ieiunabunt in illis diebus
Ali u vinji ză kănd mladoženja u fi lot ăndărăt dă la jej, šă kănd u vinji vreme jej ur postuli.”
36 dicebat autem et similitudinem ad illos quia nemo commissuram a vestimento novo inmittit in vestimentum vetus alioquin et novum rumpit et veteri non convenit commissura a novo
Jăl lju spus dă una usporedbă: “Njime no rupi um dărab dă la novă colă šă su kărpaskă pă bătărnă, kănd ar fašji aje, pă haj novă colă ar ave gaură, a alu haj bătărnă nar pasali dărăbu dă la novă col.
37 et nemo mittit vinum novum in utres veteres alioquin rumpet vinum novum utres et ipsum effundetur et utres peribunt
Njime nu varsă nov vinu ăm bătărnă šă mari čuturica; nov vinu ar puknji ăm čuturica šă sar vărsa vinu, a čuturica ar propadnuli.
38 sed vinum novum in utres novos mittendum est et utraque conservantur
Nov vinu trăbă să fijă vărsat ăm novă čuturica.
39 et nemo bibens vetus statim vult novum dicit enim vetus melius est
Šă njime dă pă šje u be vin bătărn nu gănđešći să be nov, kă zăšji: ‘Bătărn ăj dăstul dă bun.’”
