Job 4
1 respondens autem Eliphaz Themanites dixit
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 si coeperimus loqui tibi forsitan moleste accipias sed conceptum sermonem tenere quis possit
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 ecce docuisti multos et manus lassas roborasti
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 vacillantes confirmaverunt sermones tui et genua trementia confortasti
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 nunc autem venit super te plaga et defecisti tetigit te et conturbatus es
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 timor tuus fortitudo tua patientia tua et perfectio viarum tuarum
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 recordare obsecro te quis umquam innocens perierit aut quando recti deleti sint
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 quin potius vidi eos qui operantur iniquitatem et seminant dolores et metunt eos
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 flante Deo perisse et spiritu irae eius esse consumptos
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 rugitus leonis et vox leaenae et dentes catulorum leonum contriti sunt
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 tigris periit eo quod non haberet praedam et catuli leonis dissipati sunt
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 porro ad me dictum est verbum absconditum et quasi furtive suscepit auris mea venas susurri eius
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 in horrore visionis nocturnae quando solet sopor occupare homines
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 pavor tenuit me et tremor et omnia ossa mea perterrita sunt
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 et cum spiritus me praesente transiret inhorruerunt pili carnis meae
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 stetit quidam cuius non agnoscebam vultum imago coram oculis meis et vocem quasi aurae lenis audivi
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 numquid homo Dei conparatione iustificabitur aut factore suo purior erit vir
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 ecce qui serviunt ei non sunt stabiles et in angelis suis repperit pravitatem
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 quanto magis hii qui habitant domos luteas qui terrenum habent fundamentum consumentur velut a tinea
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 de mane usque ad vesperum succidentur et quia nullus intellegit in aeternum peribunt
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 qui autem reliqui fuerint auferentur ex eis morientur et non in sapientia
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
