Job 30
1 nunc autem derident me iuniores tempore quorum non dignabar patres ponere cum canibus gregis mei
Dar acum cei ce sunt mai tineri decât mine mă iau în derâdere, pe ai căror părinți i-aș fi disprețuit încât să îi așez cu câinii turmei mele.
2 quorum virtus manuum erat mihi pro nihilo et vita ipsa putabantur indigni
Da, la ce mi-ar folosi tăria mâinilor lor, în cei care bătrânețea a pierit?
3 egestate et fame steriles qui rodebant in solitudine squalentes calamitate et miseria
Singuri, din lipsă și foamete, fugind în pustie de mult pustiită și secătuită.
4 et mandebant herbas et arborum cortices et radix iuniperorum erat cibus eorum
Care taie nalbă de pe lângă tufișuri și rădăcini de ienupăr ca hrană a lor.
5 qui de convallibus ista rapientes cum singula repperissent ad ea cum clamore currebant
Ei au fost alungați dintre oameni, (care au strigat după ei ca după un hoț);
6 in desertis habitabant torrentium et in cavernis terrae vel super glaream
Ca să locuiască în coastele văilor, în peșteri ale pământului și în stânci.
7 qui inter huiuscemodi laetabantur et esse sub sentibus delicias conputabant
Printre tufișuri au zbierat; sub urzici s-au adunat.
8 filii stultorum et ignobilium et in terra penitus non parentes
Erau copii de nebuni, da, copii de oameni josnici; erau mai ticăloși decât pământul.
9 nunc in eorum canticum versus sum et factus sum eis proverbium
Și acum sunt cântecul lor, da, sunt zicătoarea lor.
10 abominantur me et longe fugiunt a me et faciem meam conspuere non verentur
Ei mă detestă, fug departe de mine și nu se abțin să mă scuipe în față.
11 faretram enim suam aperuit et adflixit me et frenum posuit in os meum
Pentru că mi-a dezlegat frânghia și m-a chinuit, ei de asemenea și-au dat frâu liber înaintea mea.
12 ad dexteram orientis calamitatis meae ilico surrexerunt pedes meos subverterunt et oppresserunt quasi fluctibus semitis suis
Tinerii se ridică peste dreapta mea; ei îmi împing deoparte picioarele și își ridică împotriva mea căile nimicirii lor.
13 dissipaverunt itinera mea insidiati sunt mihi et praevaluerunt et non fuit qui ferret auxilium
Ei îmi distrug cărarea, profită de nenorocirea mea, nu au ajutor.
14 quasi rupto muro et aperta ianua inruerunt super me et ad meas miserias devoluti sunt
Au venit peste mine ca apele printr-o spărtură largă, în pustiire s-au rostogolit peste mine.
15 redactus sum in nihili abstulisti quasi ventus desiderium meum et velut nubes pertransiit salus mea
Terori s-au întors asupra mea, ei îmi urmăresc sufletul ca vântul; și bunăstarea mea trece ca un nor.
16 nunc autem in memet ipso marcescit anima mea et possident me dies adflictionis
Și acum sufletul meu este turnat peste mine; zilele nenorocirii m-au apucat.
17 nocte os meum perforatur doloribus et qui me comedunt non dormiunt
Oasele îmi sunt străpunse în mine pe timpul nopții și tendoanele mele nu au odihnă.
18 in multitudine eorum consumitur vestimentum meum et quasi capitio tunicae sic cinxerunt me
Prin marea forță a bolii mele este îmbrăcămintea mea schimbată, mă leagă împrejur ca gulerul cămășii mele.
19 conparatus sum luto et adsimilatus favillae et cineri
El m-a aruncat în mocirlă și am devenit ca țărâna și cenușa.
20 clamo ad te et non exaudis me sto et non respicis me
Strig către tine și nu mă asculți; mă ridic în picioare și nu iei aminte la mine.
21 mutatus es mihi in crudelem et in duritia manus tuae adversaris mihi
Ai devenit crud față de mine, cu mâna ta puternică mi te opui.
22 elevasti me et quasi super ventum ponens elisisti me valide
Tu mă ridici spre vânt, mă faci să călăresc pe el și îmi topești ființa.
23 scio quia morti tradas me ubi constituta domus est omni viventi
Fiindcă știu că mă vei aduce la moarte și la casa rânduită pentru toți cei vii.
24 verumtamen non ad consumptionem eorum emittis manum tuam et si corruerint ipse salvabis
Totuși el nu își va întinde mâna spre mormânt, deși ei strigă la nimicirea lui.
25 flebam quondam super eum qui adflictus erat et conpatiebatur anima mea pauperi
Nu am plâns pentru cel ce era în necaz? Nu a fost sufletul meu întristat pentru cel sărac?
26 expectabam bona et venerunt mihi mala praestolabar lucem et eruperunt tenebrae
Când căutam binele, atunci răul a venit; și când am așteptat lumina, a venit întunericul.
27 interiora mea efferbuerunt absque ulla requie praevenerunt me dies adflictionis
Adâncurile mele fierbeau și nu se odihneau; zilele necazului mă întâmpinau.
28 maerens incedebam sine furore consurgens in turba clamavi
Umblam jelind, fără soare; m-am ridicat în picioare și am strigat în adunare.
29 frater fui draconum et socius strutionum
Sunt frate dragonilor și însoțitor bufnițelor.
30 cutis mea denigrata est super me et ossa mea aruerunt prae caumate
Pielea mi se înnegrește pe mine și oasele mi se ard de arșiță.
31 versa est in luctum cithara mea et organum meum in vocem flentium
Harpa de asemenea mi s-a prefăcut în jelire și instrumentul meu de suflat în vocea celor ce plâng.
