Job 29
1 addidit quoque Iob adsumens parabolam suam et dixit
Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
2 quis mihi tribuat ut sim iuxta menses pristinos secundum dies quibus Deus custodiebat me
O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
3 quando splendebat lucerna eius super caput meum et ad lumen eius ambulabam in tenebris
Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
4 sicut fui in diebus adulescentiae meae quando secreto Deus erat in tabernaculo meo
Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
5 quando erat Omnipotens mecum et in circuitu meo pueri mei
Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
6 quando lavabam pedes meos butyro et petra fundebat mihi rivos olei
Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
7 quando procedebam ad portam civitatis et in platea parabant cathedram mihi
Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
8 videbant me iuvenes et abscondebantur et senes adsurgentes stabant
Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
9 principes cessabant loqui et digitum superponebant ori suo
Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
10 vocem suam cohibebant duces et lingua eorum gutturi suo adherebat
Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
11 auris audiens beatificabat me et oculus videns testimonium reddebat mihi
Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
12 quod liberassem pauperem vociferantem et pupillum cui non esset adiutor
Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
13 benedictio perituri super me veniebat et cor viduae consolatus sum
Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
14 iustitia indutus sum et vestivit me sicut vestimento et diademate iudicio meo
Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
15 oculus fui caeco et pes claudo
Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
16 pater eram pauperum et causam quam nesciebam diligentissime investigabam
[Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
17 conterebam molas iniqui et de dentibus illius auferebam praedam
Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
18 dicebamque in nidulo meo moriar et sicut palma multiplicabo dies
Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
19 radix mea aperta est secus aquas et ros morabitur in messione mea
Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
20 gloria mea semper innovabitur et arcus meus in manu mea instaurabitur
Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
21 qui me audiebant expectabant sententiam et intenti tacebant ad consilium meum
Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
22 verbis meis addere nihil audebant et super illos stillabat eloquium meum
După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
23 expectabant me sicut pluviam et os suum aperiebant quasi ad imbrem serotinum
Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
24 si quando ridebam ad eos non credebant et lux vultus mei non cadebat in terram
[Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
25 si voluissem ire ad eos sedebam primus cumque sederem quasi rex circumstante exercitu eram tamen maerentium consolator
Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
