< Iacobi 1 >

1 Iacobus Dei et Domini nostri Iesu Christi servus duodecim tribubus quae sunt in dispersione salutem
Iacov, rob al lui Dumnezeu și al Domnului Isus Hristos, către cele douăsprezece seminții care sunt în Dispersie: Salutări.
2 omne gaudium existimate fratres mei cum in temptationibus variis incideritis
Frații mei, socotiți că este o bucurie, când cădeți în diferite ispite,
3 scientes quod probatio fidei vestrae patientiam operatur
știind că încercarea credinței voastre produce răbdare.
4 patientia autem opus perfectum habeat ut sitis perfecti et integri in nullo deficientes
Lăsați ca răbdarea să-și facă lucrarea sa desăvârșită, ca să fiți desăvârșiți și compleți, fără să vă lipsească nimic.
5 si quis autem vestrum indiget sapientiam postulet a Deo qui dat omnibus affluenter et non inproperat et dabitur ei
Iar dacă vreunul din voi are lipsă de înțelepciune, să ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu generozitate și fără prihană, și i se va da.
6 postulet autem in fide nihil haesitans qui enim haesitat similis est fluctui maris qui a vento movetur et circumfertur
Dar să ceară cu credință, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoiește este ca un val al mării, împins de vânt și zvârlit.
7 non ergo aestimet homo ille quod accipiat aliquid a Domino
Căci acel om nu trebuie să creadă că va primi ceva de la Domnul.
8 vir duplex animo inconstans in omnibus viis suis
El este un om cu minte dublă, instabil în toate căile sale.
9 glorietur autem frater humilis in exaltatione sua
Fratele care se află într-o situație umilă să se laude cu poziția lui înaltă;
10 dives autem in humilitate sua quoniam sicut flos faeni transibit
iar cel bogat, să se smerească, pentru că va trece ca floarea din iarbă.
11 exortus est enim sol cum ardore et arefecit faenum et flos eius decidit et decor vultus eius deperiit ita et dives in itineribus suis marcescet
Căci soarele răsare cu vânt arzător și usucă iarba; floarea din ea cade și frumusețea înfățișării ei piere. Așa va dispărea și bogatul în activitățile sale.
12 beatus vir qui suffert temptationem quia cum probatus fuerit accipiet coronam vitae quam repromisit Deus diligentibus se
Ferice de cel ce rabdă ispita, căci, după ce va fi fost învrednicit, va primi cununa vieții, pe care Domnul a făgăduit-o celor ce-L iubesc.
13 nemo cum temptatur dicat quoniam a Deo temptor Deus enim intemptator malorum est ipse autem neminem temptat
Nimeni să nu zică, când este ispitit: “Sunt ispitit de Dumnezeu”, căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El însuși nu ispitește pe nimeni.
14 unusquisque vero temptatur a concupiscentia sua abstractus et inlectus
Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de poftele sale și ispitit.
15 dein concupiscentia cum conceperit parit peccatum peccatum vero cum consummatum fuerit generat mortem
Atunci pofta, după ce a conceput, naște păcatul. Păcatul, când a ajuns la maturitate, produce moartea.
16 nolite itaque errare fratres mei dilectissimi
Nu vă lăsați înșelați, iubiții mei frați.
17 omne datum optimum et omne donum perfectum desursum est descendens a Patre luminum apud quem non est transmutatio nec vicissitudinis obumbratio
Orice dar bun și orice dar desăvârșit vine de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la care nu poate fi nici variație, nici umbră de întoarcere.
18 voluntarie genuit nos verbo veritatis ut simus initium aliquod creaturae eius
De bunăvoie ne-a născut prin cuvântul adevărului, ca să fim un fel de primii roade ai făpturilor sale.
19 scitis fratres mei dilecti sit autem omnis homo velox ad audiendum tardus autem ad loquendum et tardus ad iram
Așadar, iubiții mei frați, fiecare să fie iute la auz, încet la vorbă și încet la mânie;
20 ira enim viri iustitiam Dei non operatur
căci mânia omului nu produce dreptatea lui Dumnezeu.
21 propter quod abicientes omnem inmunditiam et abundantiam malitiae in mansuetudine suscipite insitum verbum quod potest salvare animas vestras
De aceea, lepădând orice murdărie și revărsare de răutate, primiți cu smerenie cuvântul implantat, care poate să vă mântuiască sufletele.
22 estote autem factores verbi et non auditores tantum fallentes vosmet ipsos
Ci fiți făcători ai cuvântului, și nu numai ascultători, amăgindu-vă pe voi înșivă.
23 quia si quis auditor est verbi et non factor hic conparabitur viro consideranti vultum nativitatis suae in speculo
Căci, dacă cineva ascultă cuvântul și nu este făptuitor, se aseamănă cu un om care se uită în oglindă la chipul său natural;
24 consideravit enim se et abiit et statim oblitus est qualis fuerit
căci se vede pe sine însuși, pleacă și îndată uită ce fel de om era.
25 qui autem perspexerit in lege perfecta libertatis et permanserit non auditor obliviosus factus sed factor operis hic beatus in facto suo erit
Dar cel care privește în legea desăvârșită a libertății și continuă, nefiind un ascultător care uită, ci un făptuitor al lucrării, acesta va fi binecuvântat în ceea ce face.
26 si quis autem putat se religiosum esse non refrenans linguam suam sed seducens cor suum huius vana est religio
Dacă cineva dintre voi se crede credincios, dar nu-și înfrânează limba, ci își amăgește inima, atunci religia acestui om este fără valoare.
27 religio munda et inmaculata apud Deum et Patrem haec est visitare pupillos et viduas in tribulatione eorum inmaculatum se custodire ab hoc saeculo
Religia curată și nepătată înaintea Dumnezeului și Tatălui nostru este aceasta: să vizitezi pe orfan și pe văduve în necazurile lor și să te păstrezi nepătat de lume.

< Iacobi 1 >