Psalmorum 9
1 Psalmus David, in finem pro occultis filii. Confitebor tibi Domine in toto corde meo: narrabo omnia mirabilia tua.
Mai marelui muzician, conform melodiei mutlaben, un psalm al lui David. Te voi lăuda, DOAMNE, cu întreaga mea inimă; voi istorisi toate lucrările tale minunate.
2 Laetabor et exultabo in te: psallam nomini tuo Altissime,
Mă voi veseli și mă voi bucura în tine; voi cânta laudă numelui tău, O, tu, cel Preaînalt.
3 In convertendo inimicum meum retrorsum: infirmabuntur, et peribunt a facie tua.
După ce dușmanii mei vor da înapoi, vor cădea și vor pieri la prezența ta,
4 Quoniam fecisti iudicium meum et causam meam: sedisti super thronum qui iudicas iustitiam.
Pentru că ai susținut dreptul meu și cauza mea; ai șezut pe tron, judecând drept.
5 Increpasti Gentes, et periit impius: nomen eorum delesti in aeternum et in saeculum saeculi.
Ai mustrat păgânii, ai nimicit pe cei stricați, le-ai șters numele pentru totdeauna și întotdeauna.
6 Inimici defecerunt frameae in finem: et civitates eorum destruxisti. Periit memoria eorum cum sonitu:
O, dușmanule! Distrugerile s-au sfârșit pentru totdeauna; ai distrus cetăți și amintirea lor a pierit cu ele.
7 et Dominus in aeternum permanet. Paravit in iudicio thronum suum:
Dar DOMNUL va dăinui pentru totdeauna; și-a pregătit tronul său pentru judecată.
8 et ipse iudicabit orbem terrae in aequitate, iudicabit populos in iustitia.
Și va judeca lumea în dreptate, în integritate va administra judecată popoarelor.
9 Et factus est Dominus refugium pauperi: adiutor in opportunitatibus, in tribulatione.
DOMNUL va fi de asemenea un loc de scăpare pentru cel oprimat, un loc de scăpare în timpuri de necaz.
10 Et sperent in te qui noverunt nomen tuum: quoniam non dereliquisti quaerentes te Domine.
Și cei ce cunosc numele tău își vor pune încrederea în tine, pentru că tu, DOAMNE, nu ai părăsit pe cei ce te caută.
11 Psallite Domino, qui habitat in Sion: annunciate inter Gentes studia eius:
Cântați laude DOMNULUI care locuiește în Sion; vestiți între popoare facerile lui.
12 Quoniam requirens sanguinem eorum recordatus est: non est oblitus clamorem pauperum.
Când cercetează vărsarea de sânge, își amintește de ei, el nu uită strigătul celui umil.
13 Miserere mei Domine: vide humilitatem meam de inimicis meis.
Ai milă de mine, DOAMNE, privește tulburarea mea din partea celor ce mă urăsc, tu, care mă ridici de la porțile morții,
14 Qui exaltas me de portis mortis, ut annunciem omnes laudationes tuas in portis filiae Sion.
Ca să istorisesc toată lauda ta în porțile fiicei Sionului; mă voi bucura în salvarea ta.
15 Exultabo in salutari tuo: infixae sunt Gentes in interitu, quem fecerunt. In laqueo isto, quem absconderunt, comprehensus est pes eorum.
Păgânii sunt scufundați în groapa pe care au făcut-o; piciorul le este prins în plasa pe care au ascuns-o.
16 Cognoscetur Dominus iudicia faciens: in operibus manuum suarum comprehensus est peccator.
DOMNUL este cunoscut prin judecata pe care o face; cel stricat este prins în lucrarea propriilor mâini. (Higaion, Selah)
Cei stricați vor fi întorși în iad împreună cu toate națiunile care uită pe Dumnezeu. (Sheol h7585)
18 Quoniam non in finem oblivio erit pauperis: patientia pauperum non peribit in finem.
Căci cei nevoiași nu vor fi uitați întotdeauna; speranța celor săraci nu va pieri pentru totdeauna.
19 Exurge Domine, non confortetur homo: iudicentur Gentes in conspectu tuo:
Ridică-te, DOAMNE, să nu învingă omul; să fie judecați păgânii înaintea ta.
20 Constitue Domine legislatorem super eos: ut sciant Gentes quoniam homines sunt.
Umple-i de groază, DOAMNE, ca națiunile să știe că ele însele sunt doar oameni. (Selah)
