Psalmorum 88
1 Psalmus, Canticum psalmi, in finem, filiis Core, pro Maheleth ad respondendum, intellectus Eman Israelitae. Domine Deus salutis meae: in die clamavi, et nocte coram te.
O cântare sau un psalm pentru fiii lui Core, mai marelui muzician, „Mahalat Leanot”, Maschil al lui Heman ezrahitul. DOAMNE Dumnezeul salvării mele, am strigat zi și noapte înaintea ta,
2 Intret in conspectu tuo oratio mea: inclina aurem tuam ad precem meam:
Să ajungă rugăciunea mea înaintea ta, apleacă-ți urechea la strigătul meu,
Fiindcă sufletul meu este plin de tulburări și viața mea se apropie de mormânt. (Sheol h7585)
4 Aestimatus sum cum descendentibus in lacum: factus sum sicut homo sine adiutorio,
Sunt socotit cu cei ce coboară în groapă, sunt ca un om fără putere,
5 inter mortuos liber, Sicut vulnerati dormientes in sepulchris, quorum non es memor amplius: et ipsi de manu tua repulsi sunt.
Liber printre morți, asemenea celor întinși în mormânt, de care nu îți mai amintești, iar ei sunt stârpiți de mâna ta.
6 Posuerunt me in lacu inferiori: in tenebrosis, et in umbra mortis.
M-ai pus în groapa cea mai de jos, în întuneric, în adâncuri.
7 Super me confirmatus est furor tuus: et omnes fluctus tuos induxisti super me.
Furia ta apasă greu peste mine, și tu m-ai chinuit cu toate valurile tale. (Selah)
8 Longe fecisti notos meos a me: posuerunt me abominationem sibi. Traditus sum, et non egrediebar:
Ai îndepărtat pe cunoscuții mei de mine; m-ai făcut urâciune pentru ei, sunt închis și nu pot ieși.
9 oculi mei languerunt prae inopia. Clamavi ad te Domine tota die: expandi ad te manus meas.
Ochiul meu jelește din cauza nenorocirii, DOAMNE, te-am chemat zilnic, mi-am întins mâinile spre tine.
10 Numquid mortuis facies mirabilia: aut medici suscitabunt, et confitebuntur tibi?
Vei arăta tu minuni celor morți? Se vor ridica morții să te laude? (Selah)
11 Numquid narrabit aliquis in sepulchro misericordiam tuam, et veritatem tuam in perditione?
Va fi bunătatea ta iubitoare vestită în mormânt? Sau credincioșia ta în nimicire?
12 Numquid cognoscentur in tenebris mirabilia tua: et iustitia tua in terra oblivionis?
Vor fi minunile tale cunoscute în întuneric și dreptatea ta în țara uitării?
13 Et ego ad te, Domine, clamavi, et mane oratio mea praeveniet te.
Dar spre tine am strigat eu, DOAMNE; și dimineața rugăciunea mea te va întâmpina.
14 Ut quid Domine repellis orationem meam: avertis faciem tuam a me?
DOAMNE, de ce îmi lepezi tu sufletul? De ce îți ascunzi fața de la mine?
15 Pauper sum ego, et in laboribus a iuventute mea: exaltatus autem, humiliatus sum et conturbatus.
Eu sunt nenorocit și gata să mor din tinerețe, în timp ce sufăr terorile tale sunt buimăcit.
16 In me transierunt irae tuae: et terrores tui conturbaverunt me.
Furia ta înverșunată trece peste mine; spaimele tale m-au stârpit.
17 Circumdederunt me sicut aqua tota die: circumdederunt me simul.
Au venit în jurul meu zilnic ca apa; m-au încercuit împreună.
18 Elongasti a me amicum, et proximum: et notos meos a miseria.
Pe iubit și pe prieten l-ai îndepărtat de mine și pe cunoscuții mei în întuneric.
