Psalmorum 38
1 Psalmus David, in recordationem sabbati. Domine ne in furore tuo arguas me, neque in ira tua corripias me.
Un psalm al lui David, să aducă în amintire. DOAMNE, nu mă mustra în furia ta, nici nu mă pedepsi în nemulțumirea ta încinsă.
2 Quoniam sagittae tuae infixae sunt mihi: et confirmasti super me manum tuam.
Fiindcă săgețile tale se înfig adânc în mine și mâna ta mă apasă tare.
3 Non est sanitas in carne mea a facie irae tuae: non est pax ossibus meis a facie peccatorum meorum.
Nu este sănătate în carnea mea din cauza mâniei tale; nici nu este odihnă în oasele mele din cauza păcatului meu.
4 Quoniam iniquitates meae supergressae sunt caput meum: et sicut onus grave gravatae sunt super me.
Fiindcă nelegiuirile mele au ajuns până peste capul meu, ca o povară mare, ele sunt prea grele pentru mine.
5 Putruerunt et corruptae sunt cicatrices meae, a facie insipientiae meae.
Rănile mele put și sunt putrede din cauza nechibzuinței mele.
6 Miser factus sum, et curvatus sum usque in finem: tota die contristatus ingrediebar.
Sunt tulburat; sunt foarte încovoiat; umblu jelind toată ziua.
7 Quoniam lumbi mei impleti sunt illusionibus: et non est sanitas in carne mea.
Căci șalele mele sunt pline cu o boală scârboasă și nu este sănătate în carnea mea.
8 Afflictus sum, et humiliatus sum nimis: rugiebam a gemitu cordis mei.
Sunt slab și foarte zdrobit, am răcnit din cauza neliniștii inimii mele.
9 Domine, ante te omne desiderium meum: et gemitus meus a te non est absconditus.
Doamne, toată dorința mea este înaintea ta; și geamătul meu nu este ascuns de tine.
10 Cor meum conturbatum est, dereliquit me virtus mea: et lumen oculorum meorum, et ipsum non est mecum.
Inima mea palpită, puterea mea mă părăsește, cât despre lumina ochilor mei, s-a dus și aceasta de la mine.
11 Amici mei et proximi mei adversum me appropinquaverunt, et steterunt. Et qui iuxta me erant, de longe steterunt: et vim faciebant qui quaerebant animam meam.
Admiratorii mei și prietenii mei se țin departe de rana mea; și rudele mele stau departe.
12 Et qui inquirebant mala mihi, locuti sunt vanitates: et dolos tota die meditabantur.
De asemenea cei ce îmi caută viața îmi pun capcane; și cei ce urmăresc vătămarea mea vorbesc lucruri răutăcioase și cugetă înșelătorii cât este ziua de lungă.
13 Ego autem tamquam surdus non audiebam: et sicut mutus non aperiens os suum.
Dar eu, ca un surd, nu am auzit; și am fost ca un mut care nu își deschide gura.
14 Et factus sum sicut homo non audiens: et non habens in ore suo redargutiones.
Astfel am fost ca un om care nu aude și în a cărui gură nu sunt reproșuri.
15 Quoniam in te Domine speravi: tu exaudies me Domine Deus meus.
Căci în tine, DOAMNE, sper eu, vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
16 Quia dixi: Nequando supergaudeant mihi inimici mei: et dum commoventur pedes mei, super me magna locuti sunt.
Fiindcă am spus: Ascultă-mă, ca nu cumva ei să se bucure de mine, când piciorul meu alunecă, ei se preamăresc împotriva mea.
17 Quoniam ego in flagella paratus sum: et dolor meus in conspectu meo semper.
Fiindcă eu sunt gata să șchiopătez și întristarea mea este continuu înaintea mea.
18 Quoniam iniquitatem meam annunciabo: et cogitabo pro peccato meo.
Căci îmi voi vesti nelegiuirea; îmi va părea rău pentru păcatul meu.
19 Inimici autem mei vivunt, et confirmati sunt super me: et multiplicati sunt qui oderunt me inique.
Dar dușmanii mei sunt plini de viață și sunt puternici și cei ce mă urăsc pe nedrept s-au înmulțit.
20 Qui retribuunt mala pro bonis, detrahebant mihi: quoniam sequebar bonitatem.
Cei ce de asemenea întorc rău pentru bine sunt potrivnicii mei; deoarece eu urmăresc binele.
21 Ne derelinquas me Domine Deus meus: ne discesseris a me.
Nu mă părăsi, DOAMNE; Dumnezeul meu, nu sta departe de mine.
22 Intende in adiutorium meum, Domine Deus salutis meae.
Grăbește-te să mă ajuți, Doamne, salvarea mea.
