Psalmorum 22

1 Psalmus David, in finem pro susceptione matutina. Deus Deus meus respice in me: quare me dereliquisti? longe a salute mea verba delictorum meorum.

Mai marelui muzician, „Căprioara Dimineții,” un psalm al lui David. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? De ce ești așa departe de a mă ajuta și de cuvintele răcnetului meu?

2 Deus meus clamabo per diem, et non exaudies: et nocte, et non ad insipientiam mihi.

Dumnezeul meu! Strig ziua, dar nu asculți; și noaptea, și nu tac.

3 Tu autem in sancto habitas, Laus Israel.

Dar tu ești sfânt, tu, care locuiești în laudele lui Israel.

4 In te speraverunt patres nostri: speraverunt, et liberasti eos.

Părinții noștri s-au încrezut în tine; s-au încrezut și i-ai scăpat.

5 Ad te clamaverunt, et salvi facti sunt: in te speraverunt, et non sunt confusi.

Au strigat către tine și au fost eliberați, s-au încrezut în tine și nu au fost făcuți de rușine.

6 Ego autem sum vermis, et non homo: opprobrium hominum, et abiectio plebis.

Dar eu sunt vierme și nu om; de ocara oamenilor și disprețuit de popor.

7 Omnes videntes me, deriserunt me: locuti sunt labiis, et moverunt caput.

Toți cei ce mă văd râd de mine în batjocură, își țuguie buza, clatină din cap, spunând:

8 Speravit in Domino, eripiat eum: salvum faciat eum, quoniam vult eum.

S-a încrezut în DOMNUL că îl va scăpa; să îl scape, văzând că a găsit plăcere în el.

9 Quoniam tu es, qui extraxisti me de ventre: spes mea ab uberibus matris meae.

Dar tu ești cel ce m-ai scos din pântece, m-ai făcut să sper când eram pe sânii mamei mele.

10 In te proiectus sum ex utero: de ventre matris meae Deus meus es tu,

Din pântece am fost aruncat asupra ta, tu ești Dumnezeul meu din pântecele mamei mele.

11 ne discesseris a me: Quoniam tribulatio proxima est: quoniam non est qui adiuvet.

Nu sta departe de mine, fiindcă tulburarea este aproape, pentru că nu este nimeni să ajute.

12 Circumdederunt me vituli multi: tauri pingues obsederunt me.

Mulți tauri m-au încercuit; tauri puternici din Basan m-au înconjurat.

13 Aperuerunt super me os suum, sicut leo rapiens et rugiens.

Și-au deschis gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește.

14 Sicut aqua effusus sum: et dispersa sunt omnia ossa mea. Factum est cor meum tamquam cera liquescens in medio ventris mei.

Sunt turnat ca apa și toate oasele mele sunt scrântite, inima mea este ca ceara, este topită în mijlocul adâncurilor mele.

15 Aruit tamquam testa virtus mea, et lingua mea adhaesit faucibus meis: et in pulverem mortis deduxisti me.

Puterea mea este uscată ca un ciob și limba mi se lipește de fălcile mele și m-ai adus în țărâna morții.

16 Quoniam circumdederunt me canes multi: concilium malignantium obsedit me. Foderunt manus meas et pedes meos:

Căci câini m-au încercuit; adunarea celor stricați m-a încercuit, mi-au străpuns mâinile și picioarele.

17 dinumeraverunt omnia ossa mea. Ipsi vero consideraverunt et inspexerunt me:

Pot număra toate oasele mele, ei mă privesc și se holbează la mine.

18 diviserunt sibi vestimenta mea, et super vestem meam miserunt sortem.

Își împart hainele mele între ei și aruncă sorți pe cămașa mea.

19 Tu autem Domine ne elongaveris auxilium tuum a me: ad defensionem meam conspice.

Dar nu te depărta de mine DOAMNE, puterea mea, grăbește-te să mă ajuți.

20 Erue a framea Deus animam meam: et de manu canis unicam meam:

Scapă-mi sufletul de sabie, pe preaiubitul meu din puterea câinelui.

21 Salva me ex ore leonis: et a cornibus unicornium humilitatem meam.

Salvează-mă din gura leului, fiindcă m-ai auzit din coarnele unicornilor.

22 Narrabo nomen tuum fratribus meis: in medio ecclesiae laudabo te.

Voi vesti numele tău fraților mei, te voi lăuda în mijlocul adunării.

23 Qui timetis Dominum laudate eum: universum semen Iacob glorificate eum:

Lăudați-l, voi care vă temeți de DOMNUL; glorificați-l, voi toată sămânța lui Iacob și temeți-vă de el, voi toată sămânța lui Israel.

24 Timeat eum omne semen Israel: quoniam non sprevit, neque despexit deprecationem pauperis: Nec avertit faciem suam a me: et cum clamarem ad eum exaudivit me.

Fiindcă el nu a disprețuit, nici nu a detestat nenorocirea celui nenorocit, nici nu și-a ascuns fața de el, ci când a strigat către el, a ascultat.

25 Apud te laus mea in ecclesia magna: vota mea reddam in conspectu timentium eum.

În marea adunare lauda mea va fi despre tine, voi împlini promisiunile mele în fața celor ce se tem de el.

26 Edent pauperes, et saturabuntur: et laudabunt Dominum qui requirunt eum: vivent corda eorum in saeculum saeculi.

Cei blânzi vor mânca și se vor sătura; vor lăuda pe DOMNUL cei ce îl caută; inima ta va trăi pentru totdeauna.

27 Reminiscentur et convertentur ad Dominum universi fines terrae: Et adorabunt in conspectu eius universae familiae Gentium.

Toate marginile lumii își vor aminti și se vor întoarce către DOMNUL și toate familiile națiunilor se vor închina înaintea ta.

28 Quoniam Domini est regnum: et ipse dominabitur Gentium.

Pentru că împărăția este a DOMNULUI și el este guvernatorul peste națiuni.

29 Manducaverunt et adoraverunt omnes pingues terrae: in conspectu eius cadent omnes qui descendunt in terram.

Toți cei grași pe pământ vor mânca și se vor închina, toți cei ce coboară în țărână se vor pleca înaintea lui și nimeni nu își poate ține în viață sufletul.

30 Et anima mea illi vivet: et semen meum serviet ipsi.

O sămânță îi va servi, îi va fi socotită Domnului ca generație.

31 Annunciabitur Domino generatio ventura: et annunciabunt caeli iustitiam eius populo qui nascetur, quem fecit Dominus.

Ei vor veni și vor vesti dreptatea lui unui popor ce se va naște, că el a făcut aceasta.