Psalmorum 139
1 Psalmus David, in finem. Domine probasti me, et cognovisti me:
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 tu cognovisti sessionem meam, et resurrectionem meam.
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Intellexisti cogitationes meas de longe: semitam meam, et funiculum meum investigasti.
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 Et omnes vias meas praevidisti: quia non est sermo in lingua mea.
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Ecce Domine tu cognovisti omnia novissima, et antiqua: tu formasti me, et posuisti super me manum tuam.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 Mirabilis facta est scientia tua ex me: confortata est, et non potero ad eam.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Quo ibo a spiritu tuo? et quo a facie tua fugiam?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 Si sumpsero pennas meas diluculo, et habitavero in extremis maris:
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 Etenim illuc manus tua deducet me: et tenebit me dextera tua.
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Et dixi: Forsitan tenebrae conculcabunt me: et nox illuminatio mea in deliciis meis.
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 Quia tenebrae non obscurabuntur a te, et nox sicut dies illuminabitur: sicut tenebrae eius, ita et lumen eius.
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 Quia tu possedisti renes meos: suscepisti me de utero matris meae.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Confitebor tibi quia terribiliter magnificatus es: mirabilia opera tua, et anima mea cognoscet nimis.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Non est occultatum os meum a te, quod fecisti in occulto: et substantia mea in inferioribus terrae.
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Imperfectum meum viderunt oculi tui, et in libro tuo omnes scribentur: dies formabuntur, et nemo in eis.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Mihi autem nimis honorificati sunt amici tui, Deus: nimis confortatus est principatus eorum.
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 Dinumerabo eos, et super arenam multiplicabuntur: exurrexi, et adhuc sum tecum.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Si occideris Deus peccatores: viri sanguinum declinate a me:
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 Quia dicitis in cogitatione: accipient in vanitate civitates suas.
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Nonne qui oderunt te Domine, oderam: et super inimicos tuos tabescebam?
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 Perfecto odio oderam illos: et inimici facti sunt mihi.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Proba me Deus, et scito cor meum: interroga me, et cognosce semitas meas.
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 Et vide, si via iniquitatis in me est: et deduc me in via aeterna.
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
