Psalmorum 102
1 Oratio inopis, cum augeretur, Cum anxius fuerit, et in conspectu Domini effunderet precem suam. Domine exaudi orationem meam: et clamor meus ad te veniat.
O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
2 Non avertas faciem tuam a me: in quacumque die tribulor, inclina ad me aurem tuam. In quacumque die invocavero te, velociter exaudi me.
Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
3 Quia defecerunt sicut fumus dies mei: et ossa mea sicut cremium aruerunt.
Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
4 Percussus sum ut foenum, et aruit cor meum: quia oblitus sum comedere panem meum.
Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
5 A voce gemitus mei adhaesit os meum carni meae.
Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
6 Similis factus sum pellicano solitudinis: factus sum sicut nycticorax in domicilio.
Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
7 Vigilavi, et factus sum sicut passer solitarius in tecto.
Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
8 Tota die exprobrabant mihi inimici mei: et qui laudabant me adversum me iurabant.
Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
9 Quia cinerem tamquam panem manducabam, et potum meum cum fletu miscebam.
Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
10 A facie irae indignationis tuae: quia elevans allisisti me.
Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
11 Dies mei sicut umbra declinaverunt: et ego sicut foenum arui.
Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
12 Tu autem Domine in aeternum permanes: et memoriale tuum in generatione et generationem.
Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
13 Tu exurgens misereberis Sion: quia tempus miserendi eius, quia venit tempus.
Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
14 Quoniam placuerunt servis tuis lapides eius: et terrae eius miserebuntur.
Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
15 Et timebunt Gentes nomen tuum Domine, et omnes reges terrae gloriam tuam.
Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
16 Quia aedificavit Dominus Sion: et videbitur in gloria sua.
Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
17 Respexit in orationem humilium: et non sprevit precem eorum.
Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
18 Scribantur haec in generatione altera: et populus, qui creabitur, laudabit Dominum:
Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
19 Quia prospexit de excelso sancto suo: Dominus de caelo in terram aspexit:
Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
20 Ut audiret gemitus compeditorum: ut solveret filios interemptorum:
Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
21 Ut annuncient in Sion nomen Domini: et laudem eius in Ierusalem.
Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
22 In conveniendo populos in unum, et reges ut serviant Domino.
Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
23 Respondit ei in via virtutis suae: Paucitatem dierum meorum nuncia mihi.
El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
24 Ne revoces me in dimidio dierum meorum: in generatione et generationem anni tui.
Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
25 Initio tu Domine terram fundasti: et opera manuum tuarum sunt caeli.
Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
26 Ipsi peribunt, tu autem permanes: et omnes sicut vestimentum veterascent. Et sicut opertorium mutabis eos, et mutabuntur:
Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
27 tu autem idem ipse es, et anni tui non deficient.
Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
28 Filii servorum tuorum habitabunt: et semen eorum in saeculum dirigetur.
Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
