Proverbiorum 25
1 Hae quoque parabolae Salomonis, quas transtulerunt viri Ezechiae regis Iuda.
Acestea sunt de asemenea proverbe ale lui Solomon, pe care bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda, le-au transcris.
2 Gloria Dei est celare verbum, et gloria regum investigare sermonem.
Este gloria lui Dumnezeu să ascundă un lucru, dar onoarea împăraților este să cerceteze un lucru.
3 Caelum sursum, et terra deorsum, et cor regum inscrutabile.
Cerul pentru înălțime, pământul pentru adâncime și inima împăraților este de nepătruns.
4 Aufer rubiginem de argento, et egredietur vas purissimum:
Îndepărtează zgura de pe argint și argintarului îi va ieși un vas.
5 Aufer impietatem de vultu regis, et firmabitur iustitia thronus eius.
Înlătură pe cel stricat dinaintea împăratului și tronul lui va fi întemeiat în dreptate.
6 Ne gloriosus appareas coram rege, et in loco magnorum ne steteris.
Nu te semeți în prezența împăratului și nu sta în picioare în locul celor mari;
7 Melius est enim ut dicatur tibi: Ascende huc; quam ut humilieris coram principe.
Fiindcă mai bine este să ți se spună: Vino aici sus; decât să fii înjosit în prezența prințului pe care ochii tăi l-au văzut.
8 Quae viderunt oculi tui, ne proferas in iurgio cito: ne postea emendare non possis, cum dehonestaveris amicum tuum.
Nu te grăbi să te arunci la ceartă, ca nu cumva în cele din urmă să nu știi ce să faci, când aproapele tău te face de rușine.
9 Causam tuam tracta cum amico tuo, et secretum extraneo ne reveles:
Dezbate cauza ta cu aproapele tău și nu dezvălui o taină altuia,
10 ne forte insultet tibi cum audierit, et exprobrare non cesset. Gratia et amicitia liberant: quas tibi serva, ne exprobrabilis fias.
Ca nu cumva să te facă de rușine cel ce îl aude și dezonoarea ta să nu o poți înlătura.
11 Mala aurea in lectis argenteis, qui loquitur verbum in tempore suo.
Un cuvânt spus la timp potrivit, este ca mere de aur încrustate în argint.
12 Inauris aurea, et margaritum fulgens, qui arguit sapientem, et aurem obedientem.
Ca un cercel de aur și ca o podoabă de aur pur, așa este un mustrător înțelept asupra urechii ascultătoare.
13 Sicut frigus nivis in die messis, ita legatus fidelis ei, qui misit eum, animam ipsius requiescere facit.
Ca răceala zăpezii în timpul secerișului, așa este un mesager credincios pentru cei ce îl trimit, fiindcă răcorește sufletul stăpânilor lui.
14 Nubes, et ventus, et pluviae non sequentes, vir gloriosus, et promissa non complens.
Oricine se fălește cu un dar fals este ca norii și vântul fără ploaie.
15 Patientia lenietur princeps, et lingua mollis confringet duritiam.
Prin îndelungă răbdare este un prinț convins și o limbă blândă zdrobește osul.
16 Mel invenisti, comede quod sufficit tibi, ne forte satiatus evomas illud.
Ai găsit miere? Mănâncă atât cât să îți fie de ajuns, ca nu cumva să te saturi de aceasta și să o vomiți.
17 Subtrahe pedem tuum de domo proximi tui, nequando satiatus oderit te.
Retrage-ți piciorul din casa aproapelui tău, ca nu cumva să se sature de tine și să te urască.
18 Iaculum, et gladius, et sagitta acuta, homo qui loquitur contra proximum suum falsum testimonium.
Un om care aduce o mărturie falsă împotriva aproapelui său este un baros și o sabie și o săgeată ascuțită.
19 Dens putridus, et pes lassus, qui sperat super infideli in die angustiae,
Încrederea într-un om necredincios în timp de tulburare este ca un dinte rupt și un picior scrântit.
20 et amittit pallium in die frigoris. Acetum in nitro, qui cantat carmina cordi pessimo. Sicut tinea vestimento, et vermis ligno: ita tristitia viri nocet cordi.
Ca cel ce îți scoate haina pe vreme rece și ca oțetul pe silitră, așa este cel ce cântă cântece unei inimi îndurerate.
21 Si esurierit inimicus tuus, ciba illum: si sitierit, da ei aquam bibere:
Dacă dușmanul tău este flămând, dă-i să mănânce pâine; și dacă este însetat, dă-i să bea apă;
22 prunas enim congregabis super caput eius, et Dominus reddet tibi.
Fiindcă vei îngrămădi cărbuni încinși pe capul lui și DOMNUL te va răsplăti.
23 Ventus aquilo dissipat pluvias, et facies tristis linguam detrahentem.
Vântul de nord alungă ploaia; tot așa [alungă] o înfățișare mânioasă limba calomniatoare.
Mai bine să locuiești într-un colț al acoperișului casei, decât cu o femeie arțăgoasă și într-o casă largă.
25 Aqua frigida animae sitienti, et nuncius bonus de terra longinqua.
Ca ape reci pentru un suflet însetat, așa este o veste bună dintr-o țară îndepărtată.
26 Fons turbatus pede, et vena corrupta, iustus cadens coram impio.
Un om drept, căzând înaintea celui stricat, este ca o fântână tulburată și ca un izvor spurcat.
27 Sicut qui mel multum comedit, non est ei bonum: sic qui scrutator est maiestatis, opprimetur a gloria.
Nu este bine să mănânci multă miere; așa și pentru oameni să caute propria lor glorie nu este glorie.
28 Sicut urbs patens et absque murorum ambitu, ita vir, qui non potest in loquendo cohibere spiritum suum.
Cel ce nu are stăpânire peste propriul său duh, este ca o cetate dărâmată, fără ziduri.
