Proverbiorum 17
1 Melior est buccella sicca cum gaudio, quam domus plena victimis cum iurgio.
Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2 Servus sapiens dominabitur filiis stultis, et inter fratres hereditatem dividet.
Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3 Sicut igne probatur argentum, et aurum camino: ita corda probat Dominus.
Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4 Malus obedit linguae iniquae: et fallax obtemperat labiis mendacibus.
Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5 Qui despicit pauperem, exprobrat factori eius: et qui ruina laetatur alterius, non erit impunitus.
Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 Corona senum filii filiorum: et gloria filiorum patres eorum.
Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Non decent stultum verba composita: nec principem labium mentiens.
Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8 Gemma gratissima, expectatio praestolantis: quocumque se vertit, prudenter intelligit.
Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Qui celat delictum, quaerit amicitias: qui altero sermone repetit, separat foederatos.
Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
10 Plus proficit correptio apud prudentem, quam centum plagae apud stultum.
O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
11 Semper iurgia quaerit malus: angelus autem crudelis mittetur contra eum.
Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Expedit magis ursae occurrere raptis foetibus, quam fatuo confidenti in stultitia sua.
Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13 Qui reddit mala pro bonis, non recedet malum de domo eius.
Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14 Qui dimittit aquam, caput est iurgiorum: et antequam patiatur contumeliam, iudicium deserit.
Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Qui iustificat impium, et qui condemnat iustum, abominabilis est uterque apud Deum.
Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16 Quid prodest stulto habere divitias, cum sapientiam emere non possit? Qui altum facit domum suam, quaerit ruinam: et qui evitat discere, incidet in mala.
La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17 Omni tempore diligit qui amicus est: et frater in angustiis comprobatur.
Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
18 Stultus homo plaudet manibus cum spoponderit pro amico suo.
Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19 Qui meditatur discordias, diligit rixas: et qui exaltat os suum, quaerit ruinam.
Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20 Qui perversi cordis est, non inveniet bonum: et qui vertit linguam, incidet in malum.
Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21 Natus est stultus in ignominiam suam: sed nec pater in fatuo laetabitur.
Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 Animus gaudens aetatem floridam facit: spiritus tristis exiccat ossa.
O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23 Munera de sinu impius accipit, ut pervertat semitas iudicii.
Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24 In facie prudentis lucet sapientia: oculi stultorum in finibus terrae.
Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
25 Ira patris, filius stultus: et dolor matris quae genuit eum.
Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 Non est bonum, damnum inferre iusto: nec percutere principem, qui recta iudicat.
De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
27 Qui moderatur sermones suos, doctus et prudens est: et pretiosi spiritus vir eruditus.
Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
28 Stultus quoque si tacuerit, sapiens reputabitur: et si compresserit labia sua, intelligens.
Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
