Proverbiorum 14
1 Sapiens mulier aedificat domum suam: insipiens extructam quoque manibus destruet.
Fiecare femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nechibzuita o dărâmă cu mâinile ei.
2 Ambulans recto itinere, et timens Deum, despicitur ab eo, qui infami graditur via.
Cel ce umblă în integritatea lui se teme de DOMNUL, dar cel ce este pervers în căile sale îl disprețuiește.
3 In ore stulti virga superbiae: labia autem sapientium custodiunt eos.
În gura celui nebun este un toiag al mândriei, dar buzele celor înțelepți îi vor păstra.
4 Ubi non sunt boves, praesepe vacuum est: ubi autem plurimae segetes, ibi manifesta est fortitudo bovis.
Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar mult câștig este prin tăria boului.
5 Testis fidelis non mentietur: profert autem mendacium dolosus testis.
Un martor credincios nu minte, dar un martor fals vântură minciuni.
6 Quaerit derisor sapientiam, et non invenit: doctrina prudentium facilis.
Un batjocoritor caută înțelepciunea și nu o găsește, dar cunoașterea este ușoară pentru cel ce înțelege.
7 Vade contra virum stultum, et nescit labia prudentiae.
Pleacă din prezența unui om prost, când nu găsești în el buzele cunoașterii.
8 Sapientia callidi est intelligere viam suam: et imprudentia stultorum errans.
Înțelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuința proștilor este înșelăciune.
9 Stultis illudet peccatum, et inter iustos morabitur gratia.
Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepți este favoare.
10 Cor quod novit amaritudinem animae suae, in gaudio eius non miscebitur extraneus.
Inima își cunoaște propria ei amărăciune, și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11 Domus impiorum delebitur: tabernacula vero iustorum germinabunt.
Casa celor stricați va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12 Est via, quae videtur homini iusta: novissima autem eius deducunt ad mortem.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13 Risus dolore miscebitur, et extrema gaudii luctus occupat.
Chiar în râs inima este plină de durere, și sfârșitul acelei veselii este întristare.
14 Viis suis replebitur stultus, et super eum erit vir bonus.
Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, și un om bun va fi umplut din el însuși.
15 Innocens credit omni verbo: astutus considerat gressus suos. Filio doloso nihil erit boni: servo autem sapienti prosperi erunt actus, et dirigetur via eius.
Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16 Sapiens timet, et declinat a malo: stultus transilit, et confidit.
Un om înțelept se teme și se depărtează de rău, dar prostul se înfurie și este încrezător.
17 Impatiens operabitur stultitiam: et vir versutus odiosus est.
Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, și un bărbat al planurilor stricate este urât de alții.
18 Possidebunt parvuli stultitiam, et expectabunt astuti scientiam.
Cei simpli moștenesc nechibzuință, dar cei chibzuiți sunt încoronați cu cunoaștere.
19 Iacebunt mali ante bonos: et impii ante portas iustorum.
Cei răi se apleacă în fața celor buni, și cei stricați la porțile celui drept.
20 Etiam proximo suo pauper odiosus erit: amici vero divitum multi.
Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulți prieteni.
21 Qui despicit proximum suum, peccat: qui autem miseretur pauperis, beatus erit. Qui credit in Domino, misericordiam diligit.
Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.
22 Errant qui operantur malum: misericordia et veritas praeparant bona.
Nu rătăcesc cei ce plănuiesc răul? Dar milă și adevăr vor fi cu cei ce plănuiesc binele.
23 In omni opere bono erit abundantia: ubi autem verba sunt plurima, ibi frequenter egestas.
În toată munca este câștig, dar vorbăria buzelor duce numai la lipsă.
24 Corona sapientium, divitiae eorum: fatuitas stultorum, imprudentia.
Coroana celor înțelepți este bogăția lor, dar nechibzuința proștilor este nechibzuință.
25 Liberat animas testis fidelis: et profert mendacia versipellis.
Un martor adevărat eliberează suflete, dar un martor înșelător vântură minciuni.
26 In timore Domini fiducia fortitudinis, et filiis eius erit spes.
În teama de DOMNUL este încredere puternică, și copiii lui vor avea un loc de scăpare.
27 Timor Domini fons vitae, ut declinet a ruina mortis.
Teama de DOMNUL este un izvor de viață, ca să depărteze de capcanele morții.
28 In multitudine populi dignitas regis: et in paucitate plebis ignominia principis.
În mulțimea poporului stă onoarea împăratului, dar în lipsa poporului este nimicirea prințului.
29 Qui patiens est, multa gubernatur prudentia: qui autem impatiens est, exaltat stultitiam suam.
Cel încet la furie este omul unei mari înțelegeri, dar cel al unui duh nerăbdător înalță nechibzuință.
30 Vita carnium, sanitas cordis: putredo ossium, invidia.
O inimă sănătoasă este viața cărnii, dar invidia este putregaiul oaselor.
31 Qui calumniatur egentem, exprobrat factori eius: honorat autem eum, qui miseretur pauperis.
Cel ce oprimă pe sărac ocărește pe Făcătorul său, dar cel ce îl onorează are milă de sărac.
32 In malitia sua expelletur impius: sperat autem iustus in morte sua.
Cel stricat este alungat în stricăciunea lui, dar cel drept are speranță în moartea sa.
33 In corde prudentis requiescit sapientia, et indoctos quosque erudiet.
Înțelepciunea se odihnește în inima celui ce are înțelegere, dar ce este în mijlocul proștilor este făcut cunoscut.
34 Iustitia elevat gentem: miseros autem facit populos peccatum.
Dreptatea înalță o națiune, dar păcatul este ocară pentru orice popor.
35 Acceptus est regi minister intelligens: iracundiam eius inutilis sustinebit.
Favoarea împăratului este îndreptată spre un servitor înțelept, dar furia lui este împotriva celui ce aduce rușinea.
