Job 9
1 Et respondens Iob, ait:
Atunci Iov a răspuns și a zis:
2 Vere scio quod ita sit, et quod non iustificetur homo compositus Deo.
Cu adevărat știu că așa este, dar cum ar fi un om drept cu Dumnezeu?
3 Si voluerit contendere cum eo, non poterit ei respondere unum pro mille.
Dacă se va certa cu el, nu îi poate răspunde una dintr-o mie.
4 Sapiens corde est, et fortis robore: quis restitit ei, et pacem habuit?
El este înțelept în inimă și puternic în tărie; cine a prosperat împietrindu-se împotriva lui?
5 Qui transtulit montes, et nescierunt hi quos subvertit in furore suo.
Care mută munții și ei nu știu, care îi răstoarnă în mânia sa.
6 Qui commovet terram de loco suo, et columnae eius concutiuntur.
Care clatină pământul din locul lui și stâlpii săi se cutremură.
7 Qui praecipit Soli, et non oritur: et stellas claudit quasi sub signaculo:
Care poruncește soarelui iar el nu răsare; și sigilează stelele.
8 Qui extendit caelos solus, et graditur super fluctus maris.
Care singur întinde cerurile și calcă pe valurile mării.
9 Qui facit Arcturum, et Oriona, et Hyadas, et interiora austri.
Care face Ursa, Orionul și Pleiadele și încăperile sudului.
10 Qui facit magna, et incomprehensibilia, et mirabilia, quorum non est numerus.
Care face lucruri mari, peste putință a fi socotite, da, și minuni fără număr.
11 Si venerit ad me, non videbo eum: si abierit, non intelligam.
Iată, el merge pe lângă mine și eu nu îl văd; trece de asemenea pe lângă mine, dar nu îl percep.
12 Si repente interroget, quis respondebit ei? vel quis dicere potest: Cur ita facis?
Iată, el ia, cine îl poate împiedica? Cine îi va spune: Ce faci?
13 Deus, cuius irae nemo resistere potest, et sub quo curvantur qui portant orbem.
Dacă Dumnezeu nu își va retrage mânia, ajutoarele mândre se încovoaie sub el.
14 Quantus ergo sum ego, ut respondeam ei, et loquar verbis meis cum eo?
Cu cât mai puțin să îi răspund și să îmi aleg cuvintele [să mă judec] cu el?
15 Qui etiam si habuero quippiam iustum, non respondebo, sed meum iudicem deprecabor.
Căruia, deși am fost drept, totuși nu i-aș răspunde, ci aș face cerere către judecătorul meu.
16 Et cum invocantem exaudierit me, non credo quod audierit vocem meam.
Dacă l-aș fi chemat, iar el mi-ar fi răspuns, totuși nu aș crede că a dat ascultare vocii mele.
17 In turbine enim conteret me, et multiplicabit vulnera mea etiam sine causa.
Căci mă frânge cu o furtună și îmi înmulțește rănile fără motiv.
18 Non concedit requiescere spiritum meum, et implet me amaritudinibus.
Nu îmi va permite să îmi trag suflarea, ci mă umple cu amărăciune.
19 Si fortitudo quaeritur, robustissimus est: si aequitas iudicii, nemo audet pro me testimonium dicere.
Dacă vorbesc despre putere, iată, el este puternic; și despre judecată, cine îmi va rândui un timp să pledez?
20 Si iustificare me voluero, os meum condemnabit me: si innocentem ostendero, pravum me comprobabit.
Dacă mă declar drept, propria mea gură mă va condamna; dacă spun: Sunt desăvârșit, aceasta mă va dovedi de asemenea pervers.
21 Etiam si simplex fuero, hoc ipsum ignorabit anima mea, et taedebit me vitae meae.
Chiar dacă eu aș fi desăvârșit, totuși nu mi-aș cunoaște sufletul, mi-aș disprețui viața.
22 Unum est quod locutus sum, et innocentem et impium ipse consumit.
Acesta este un lucru, de aceea l-am spus: El nimicește pe cel desăvârșit și pe cel stricat.
23 Si flagellat, occidat semel, et non de poenis innocentum rideat.
Dacă biciul ucide dintr-odată, el va râde la încercarea celui nevinovat.
24 Terra data est in manus impii, vultum iudicum eius operit: quod si non ille est, quis ergo est?
Pământul este dat în mâna celor stricați; el acoperă fețele judecătorilor acestuia; dacă nu, unde și cine este el?
25 Dies mei velociores fuerunt cursore: fugerunt, et non viderunt bonum.
Acum zilele mele sunt mai iuți decât un alergător; ele zboară și nu văd nimic bun.
26 Pertransierunt quasi naves poma portantes, sicut aquila volans ad escam.
Au trecut precum corăbiile iuți, precum acvila care se grăbește la pradă.
27 Cum dixero: Nequaquam ita loquar: commuto faciem meam, et dolore torqueor.
Dacă spun: Voi uita plângerea mea, îmi voi părăsi întristarea și mă voi mângâia;
28 Verebar omnia opera mea, sciens quod non parceres delinquenti.
Mi-e teamă de toate întristările mele, știu că nu mă vei considera nevinovat.
29 Si autem et sic impius sum, quare frustra laboravi?
Dacă sunt stricat, de ce muncesc în zadar?
30 Si lotus fuero quasi aquis nivis, et fulserint velut mundissimae manus meae:
Dacă mă spăl cu apă din zăpadă și îmi curăț mâinile ca niciodată,
31 Tamen sordibus intinges me, et abominabuntur me vestimenta mea.
Totuși mă vei scufunda în șanț și propriile mele haine mă vor detesta.
32 Neque enim viro qui similis mei est, respondebo: nec qui mecum in iudicio ex aequo possit audiri.
Pentru că nu este om cum sunt eu, ca să îi răspund și să venim împreună la judecată.
33 Non est qui utrumque valeat arguere, et ponere manum suam in ambobus.
Între noi nu este arbitru, să își pună mâna peste amândoi.
34 Auferat a me virgam suam, et pavor eius non me terreat.
Să își ia toiagul de la mine și să nu mă îngrozească spaima lui;
35 Loquar, et non timebo eum: neque enim possum metuens respondere.
Atunci aș vorbi și nu m-aș teme de el; dar nu este așa cu mine.
