Job 4
1 Respondens autem Eliphaz Themanites, dixit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Si coeperimus loqui tibi, forsitan moleste accipies, sed conceptum sermonem tenere quis poterit?
Dacă încercăm să vorbim îndeaproape cu tine, vei fi mâhnit? Dar cine se poate opri de la a vorbi?
3 Ecce docuisti multos, et manus lassas roborasti:
Iată, tu ai instruit pe mulți și ai întărit mâinile slabe.
4 Vacillantes confirmaverunt sermones tui, et genua trementia confortasti:
Cuvintele tale au susținut pe cel ce cădea și ai întărit genunchii slabi.
5 Nunc autem venit super te plaga, et defecisti: tetigit te, et conturbatus es.
Dar acum aceasta a venit peste tine și leșini; te atinge și ești tulburat.
6 Ubi est timor tuus, fortitudo tua, patientia tua, et perfectio viarum tuarum?
Nu este aceasta teama ta, încrederea ta, speranța ta și integritatea căilor tale?
7 Recordare obsecro te, quis umquam innocens periit? aut quando recti deleti sunt?
Amintește-ți, te rog, cine a pierit vreodată, fiind nevinovat? Sau unde au fost stârpiți cei drepți?
8 Quin potius vidi eos, qui operantur iniquitatem, et seminant dolores, et metunt eos,
După cum am văzut, cei ce ară nelegiuire și seamănă stricăciune, seceră aceleași lucruri.
9 Flante Deo perisse, et spiritu irae eius esse consumptos:
Prin pufnirea lui Dumnezeu ei pier și prin suflarea nărilor sale sunt mistuiți.
10 Rugitus leonis, et vox leaenae, et dentes catulorum leonum contriti sunt.
Răcnetul leului și vocea leului feroce și dinții leilor tineri, sunt frânte.
11 Tigris periit, eo quod non haberet praedam, et catuli leonis dissipati sunt.
Leul bătrân piere din lipsă de pradă și puii leoaicei tari sunt împrăștiați peste tot.
12 Porro ad me dictum est verbum absconditum, et quasi furtive suscepit auris mea venas susurri eius.
Acum un lucru mi-a fost adus în ascuns și urechea mea a primit puțin din acesta.
13 In horrore visionis nocturnae, quando solet sopor occupare homines,
În gândurile din viziunile nopții, când somn adânc cade peste oameni,
14 Pavor tenuit me, et tremor, et omnia ossa mea perterrita sunt:
Teamă a venit asupra mea și cutremur, care a făcut toate oasele mele să tremure.
15 Et cum spiritus me praesente transiret, inhorruerunt pili carnis meae.
Atunci un duh a trecut înaintea feței mele; părul cărnii mele s-a zbârlit;
16 Stetit quidam, cuius non agnoscebam vultum, imago coram oculis meis, et vocem quasi aurae lenis audivi.
A stat pe loc, dar nu i-am putut distinge forma; o imagine a fost înaintea ochilor mei, era liniște și am auzit o voce, spunând:
17 Numquid homo, Dei comparatione iustificabitur, aut factore suo purior erit vir?
Să fie omul muritor mai drept decât Dumnezeu? Să fie un om mai pur decât făcătorul său?
18 Ecce qui serviunt ei, non sunt stabiles, et in angelis suis reperit pravitatem:
Iată, el nu și-a pus încrederea în servitorii săi; și pe îngerii săi i-a acuzat de nebunie.
19 Quanto magis hi qui habitant domos luteas, qui terrenum habent fundamentum, consumentur velut a tinea?
Cu cât mai puțin în cei ce locuiesc în case de lut, a căror temelie este în țărână, care sunt zdrobite înaintea moliei?
20 De mane usque ad vesperam succidentur: et quia nullus intelligit, in aeternum peribunt.
Ei sunt nimiciți de dimineața până seara, ei pier pentru totdeauna fără ca cineva să ia aminte.
21 Qui autem reliqui fuerint, auferentur ex eis: morientur, et non in sapientia.
Nu va dispărea măreția care este în ei? Ei mor, chiar fără înțelepciune.
