Job 24
1 Ab Omnipotente non sunt abscondita tempora: qui autem noverunt eum, ignorant dies illius.
De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
2 Alii terminos transtulerunt, diripuerunt greges, et paverunt eos.
Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
3 Asinum pupillorum abegerunt, et abstulerunt pro pignore bovem viduae.
Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
4 Subverterunt pauperum viam, et oppresserunt pariter mansuetos terrae.
Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
5 Alii quasi onagri in deserto egrediuntur ad opus suum: vigilantes ad praedam, praeparant panem liberis.
Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
6 Agrum non suum demetunt: et vineam eius, quem vi oppresserint, vindemiant.
Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
7 Nudos dimittunt homines, indumenta tollentes, quibus non est operimentum in frigore:
Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
8 Quos imbres montium rigant: et non habentes velamen, amplexantur lapides.
Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
9 Vim fecerunt depraedantes pupillos, et vulgum pauperem spoliaverunt.
Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
10 Nudis et incedentibus absque vestitu, et esurientibus tulerunt spicas.
Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
11 Inter acervos eorum meridiati sunt, qui calcatis torcularibus sitiunt.
Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
12 De civitatibus fecerunt viros gemere, et anima vulneratorum clamavit, et Deus inultum abire non patitur.
Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
13 Ipsi fuerunt rebelles lumini, nescierunt vias eius, nec reversi sunt per semitas eius.
Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
14 Mane primo consurgit homicida, interficit egenum et pauperem: per noctem vero erit quasi fur.
Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
15 Oculus adulteri observat caliginem, dicens: Non me videbit oculus: et operiet vultum suum.
De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
16 Perfodit in tenebris domos, sicut in die condixerant sibi, et ignoraverunt lucem.
În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
17 Si subito apparuerit aurora, arbitrantur umbram mortis: et sic in tenebris quasi in luce ambulant.
Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
18 Levis est super faciem aquae: maledicta sit pars eius in terra, nec ambulet per viam vinearum.
El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol h7585)
20 Obliviscatur eius misericordia: dulcedo illius vermes: non sit in recordatione, sed conteratur quasi lignum infructuosum.
Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
21 Pavit enim sterilem, et quae non parit, et viduae bene non fecit.
El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22 Detraxit fortes in fortitudine sua: et cum steterit, non credet vitae suae.
El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
23 Dedit ei Deus locum poenitentiae, et ille abutitur eo in superbiam: oculi autem eius sunt in viis illius.
Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
24 Elevati sunt ad modicum, et non subsistent, et humiliabuntur sicut omnia, et auferentur, et sicut summitates spicarum conterentur.
Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
25 Quod si non est ita, quis me potest arguere esse mentitum, et ponere ante Deum verba mea?
Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
