Job 22
1 Respondens autem Eliphaz Themanites, dixit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Numquid Deo potest comparari homo, etiam cum perfectae fuerit scientiae?
Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, așa cum cel ce este înțelept își este de folos lui însuși?
3 Quid prodest Deo si iustus fueris? aut quid ei confers si immaculata fuerit via tua?
Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că ești drept? Sau are el câștig în aceea că îți faci căile desăvârșite?
4 Numquid timens arguet te, et veniet tecum in iudicium,
Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată?
5 Et non propter malitiam tuam plurimam, et infinitas iniquitates tuas?
Nu este stricăciunea ta mare și nelegiuirile tale infinite?
6 Abstulisti enim pignus fratrum tuorum sine causa, et nudos spoliasti vestibus.
Pentru că ai luat fără motiv o garanție de la fratele tău și ai despuiat pe cei goi de hainele lor.
7 Aquam lasso non dedisti, et esurienti subtraxisti panem.
Nu ai dat apă celui obosit să bea și ai oprit pâinea de la cel flămând.
8 In fortitudine brachii tui possidebas terram, et potentissimus obtinebas eam.
Dar omul puternic, a avut pământul; și cel demn de cinste a locuit pe acesta.
9 Viduas dimisisti vacuas, et lacertos pupillorum comminuisti.
Ai alungat văduvele fără nimic și brațele celor fără tată au fost frânte.
10 Propterea circumdatus es laqueis, et conturbat te formido subita.
De aceea capcane sunt împrejurul tău și teamă năprasnică te tulbură;
11 Et putabas te tenebras non visurum, et impetu aquarum inundantium non oppressum iri?
Sau întuneric, încât nu poți vedea; și abundență de ape te acoperă.
12 An non cogitas quod Deus excelsior caelo sit, et super stellarum verticem sublimetur?
Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Și iată, înălțimea stelelor, cât de sus sunt ele!
13 Et dicis: Quid enim novit Deus? et quasi per caliginem iudicat.
Iar tu spui: Cum știe Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
14 Nubes latibulum eius, nec nostra considerat, et circa cardines caeli perambulat.
Nori groși îi sunt acoperământ și el nu vede; și umblă pe rotocolul cerului.
15 Numquid semitam saeculorum custodire cupis, quam calcaverunt viri iniqui?
Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricați au călcat-o în picioare?
16 Qui sublati sunt ante tempus suum, et fluvius subvertit fundamentum eorum:
Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;
17 Qui dicebant Deo: Recede a nobis: et quasi nihil posset facere Omnipotens, aestimabant eum:
Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; și ce poate face cel Atotputernic pentru ei?
18 Cum ille implesset domos eorum bonis, quorum sententia procul sit a me.
Totuși el a umplut casele lor cu bunătăți, dar sfatul celor stricați este departe de mine.
19 Videbunt iusti, et laetabuntur, et innocens subsannabit eos.
Cei drepți văd aceasta și se veselesc; și cei nevinovați au râs de ei în batjocură.
20 Nonne succisa est erectio eorum, et reliquias eorum devoravit ignis?
Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămășița lor o mistuie focul.
21 Acquiesce igitur ei, et habeto pacem: et per haec habebis fructus optimos.
Fă-te cunoscut cu el și fii în pace, prin aceasta binele va veni la tine.
22 Suscipe ex ore illius legem, et pone sermones eius in corde tuo.
Primește, te rog, legea din gura lui și strânge cuvintele lui în inima ta.
23 Si reversus fueris ad Omnipotentem, aedificaberis, et longe facies iniquitatem a tabernaculo tuo.
Dacă te întorci la cel Atotputernic, vei fi zidit, vei pune departe nelegiuirea de la corturile tale.
24 Dabit pro terra silicem, et pro silice torrentes aureos.
Atunci vei strânge aur precum țărâna și aurul din Ofir precum pietrele pâraielor.
25 Eritque Omnipotens contra hostes tuos, et argentum coacervabitur tibi.
Da, cel Atotputernic va fi apărarea ta și vei avea destul argint.
26 Tunc super Omnipotentem deliciis afflues, et elevabis ad Deum faciem tuam.
Căci atunci te vei desfăta în cel Atotputernic și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.
27 Rogabis eum, et exaudiet te, et vota tua reddes.
Te vei ruga lui și el te va asculta și îți vei împlini promisiunile.
28 Decernes rem, et veniet tibi, et in viis tuis splendebit lumen.
De asemenea vei hotărî un lucru și îți va fi întemeiat; și lumina va străluci pe căile tale.
29 Qui enim humiliatus fuerit, erit in gloria: et qui inclinaverit oculos, ipse salvabitur.
Când oamenii sunt doborâți, atunci vei spune: Va fi înălțare; și el va salva pe cel înjosit.
30 Salvabitur innocens, salvabitur autem in munditia manuum suarum.
El va elibera insula celui nevinovat și ea este eliberată prin puritatea mâinilor tale.
