Job 15
1 Respondens autem Eliphaz Themanites, dixit:
Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2 Numquid sapiens respondebit quasi in ventum loquens, et implebit ardore stomachum suum?
Ar trebui să rostească un om înțelept cunoaștere deșartă și să își umple pântecele cu vântul de est?
3 Arguis verbis eum, qui non est aequalis tibi, et loqueris quod tibi non expedit.
Ar trebui să apere el cu o vorbire nefolositoare, sau cu vorbiri cu care nu poate face nimic bun?
4 Quantum in te est evacuasti timorem, et tulisti preces coram Deo.
Da, tu lepezi teama și oprești rugăciunea dinaintea lui Dumnezeu.
5 Docuit enim iniquitas tua os tuum, et imitaris linguam blasphemantium.
Căci gura ta îți rostește nelegiuirea și alegi limba celor vicleni.
6 Condemnabit te os tuum, et non ego: et labia tua respondebunt tibi.
Propria ta gură te condamnă și nu eu; da, propriile tale buze aduc mărturie împotriva ta.
7 Numquid primus homo tu natus es, et ante colles formatus?
Ești tu primul om ce s-a născut? Sau ai fost făcut înaintea dealurilor?
8 Numquid consilium Dei audisti, et inferior te erit eius sapientia?
Ai auzit tu taina lui Dumnezeu? Și oprești tu înțelepciunea pentru tine?
9 Quid nosti quod ignoremus? quid intelligis quod nesciamus?
Ce cunoști tu, ce noi nu cunoaștem? Ce înțelegi tu, ce nu este în noi?
10 Et senes, et antiqui sunt in nobis multo vetustiores quam patres tui.
Cu noi sunt deopotrivă cei cărunți și cei foarte bătrâni, mult mai bătrâni decât tatăl tău.
11 Numquid grande est ut consoletur te Deus? sed verba tua prava hoc prohibent
Sunt mângâierile lui Dumnezeu mici pentru tine? Este vreo taină pentru tine?
12 Quid te elevat cor tuum, et quasi magna cogitans, attonitos habes oculos?
De ce te poartă departe inima ta? Și spre ce clipesc ochii tăi,
13 Quid tumet contra Deum spiritus tuus, ut proferas de ore tuo huiuscemodi sermones?
De îți întorci duhul împotriva lui Dumnezeu și lași astfel de vorbe să iasă din gura ta?
14 Quid est homo, ut immaculatus sit, et ut iustus appareat natus de muliere?
Ce este omul ca să fie curat? Și cel născut din femeie, ca să fie drept?
15 Ecce inter sanctos eius nemo immutabilis, et caeli non sunt mundi in conspectu eius.
Iată, el nu își pune încrederea în sfinții săi; da, cerurile nu sunt curate în ochii săi.
16 Quanto magis abominabilis et inutilis homo, qui bibit quasi aquam iniquitatem?
Cu cât mai scârbos și murdar este omul care bea nelegiuirea ca apa?
17 Ostendam tibi, audi me: quod vidi narrabo tibi.
Îți voi arăta, ascultă-mă; și ceea ce am văzut voi vesti.
18 Sapientes confitentur, et non abscondunt patres suos.
Ceea ce înțelepții au istorisit de la părinții lor și nu au ascuns;
19 Quibus solis data est terra, et non transivit alienus per eos.
Cărora lor singuri pământul le-a fost dat și niciun străin nu a trecut printre ei.
20 Cunctis diebus suis impius superbit, et numerus annorum incertus est tyrannidis eius.
Cel stricat se tăvălește în durere toate zilele sale și numărul anilor este ascuns opresorului.
21 Sonitus terroris semper in auribus illius: et cum pax sit, ille semper insidias suspicatur.
Un zgomot înspăimântător este în urechile lui, în prosperitate distrugătorul va veni peste el.
22 Non credit quod reverti possit de tenebris ad lucem, circumspectans undique gladium.
El nu crede că se va reîntoarce din întuneric și este așteptat de sabie.
23 Cum se moverit ad quaerendum panem, novit quod paratus sit in manu eius tenebrarum dies.
El rătăcește departe pentru pâine, spunând: Unde este? El știe că ziua întunericului este gata la îndemâna lui.
24 Terrebit eum tribulatio, et angustia vallabit eum, sicut regem, qui praeparatur ad praelium.
Necaz și chin îl vor înspăimânta; îl vor învinge ca un împărat gata de bătălie.
25 Tetendit enim adversus Deum manum suam, et contra Omnipotentem roboratus est.
Căci își întinde mâna împotriva lui Dumnezeu și se întărește împotriva celui Atotputernic.
26 Cucurrit adversus eum erecto collo, et pingui cervice armatus est.
El aleargă peste el, chiar pe gâtul lui, peste întăriturile groase ale scuturilor lui;
27 Operuit faciem eius crassitudo, et de lateribus eius arvina dependet.
Deoarece își acoperă fața cu grăsimea lui și face cute de grăsime pe coapsele lui.
28 Habitavit in civitatibus desolatis, et in domibus desertis, quae in tumulos sunt redactae.
Și locuiește în cetăți pustii și în case pe care nimeni nu le locuiește, care sunt gata să devină mormane [de pietre].
29 Non ditabitur, nec perseverabit substantia eius, nec mittet in terra radicem suam.
El nu va fi bogat, nici averea sa nu va rămâne, nici nu va prelungi desăvârșirea ei pe pământ.
30 Non recedet de tenebris: ramos eius arefaciet flamma, et auferetur spiritu oris sui.
Nu se va depărta de întuneric; flacăra va usca ramurile sale și prin răsuflarea gurii sale se va duce el.
31 Non credet frustra errore deceptus, quod aliquo pretio redimendus sit.
Să nu se încreadă cel înșelat în deșertăciune, fiindcă deșertăciunea va fi recompensa lui.
32 Antequam dies eius impleantur, peribit: et manus eius arescent.
Ea se va împlini înaintea timpului său și ramura lui nu va fi verde.
33 Laedetur quasi vinea in primo flore botrus eius, et quasi oliva proiiciens florem suum.
Își va scutura strugurele necopt precum vița și își va lepăda floarea precum măslinul.
34 Congregatio enim hypocritae sterilis, et et ignis devorabit tabernacula eorum, qui munera libenter accipiunt.
Căci adunarea fățarnicilor va fi pustiită și focul va mistui corturile mituirii.
35 Concepit dolorem, et peperit iniquitatem, et uterus eius praeparat dolos.
Ei concep ticăloșie și aduc deșertăciune și pântecele lor pregătește înșelăciune.
