< Job 12 >
1 Respondens autem Iob, dixit:
Și Iov a răspuns și a zis:
2 Ergo vos estis soli homines, et vobiscum morietur sapientia?
Fără îndoială că voi sunteți poporul și înțelepciunea va muri odată cu voi.
3 Et mihi est cor sicut et vobis, nec inferior vestri sum: quis enim haec, quae nostis, ignorat?
Dar eu am înțelegere la fel ca voi; nu vă sunt inferior; da, cine nu știe lucruri ca acestea?
4 Qui deridetur ab amico suo sicut ego, invocabit Deum, et exaudiet eum: deridetur enim iusti simplicitas.
Sunt ca unul batjocorit de aproapele său, care cheamă pe Dumnezeu și el îi răspunde, cel drept și integru este de râs în batjocură.
5 Lampas contempta apud cogitationes divitum, parata ad tempus statutum.
Cel ce este gata să alunece cu picioarele sale este ca o lampă disprețuită în gândul celui ce este în tihnă.
6 Abundant tabernacula praedonum, et audacter provocant Deum, cum ipse dederit omnia in manus eorum.
Corturile jefuitorilor prosperă și cei ce provoacă pe Dumnezeu sunt în siguranță, în a căror mână Dumnezeu aduce din abundență.
7 Nimirum interroga iumenta, et docebunt te: et volatilia caeli, et indicabunt tibi.
Dar întreabă acum fiarele și ele te vor învăța; și păsările cerului și ele îți vor spune;
8 Loquere terrae, et respondebit tibi: et narrabunt pisces maris.
Sau vorbește pământului și el te va învăța, și peștii mării îți vor istorisi.
9 Quis ignorat quod omnia haec manus Domini fecerit?
Cine nu știe în toate acestea că mâna DOMNULUI a lucrat aceasta?
10 In cuius manu anima omnis viventis, et spiritus universae carnis hominis.
În a cărui mână este sufletul fiecărei viețuitoare și suflarea întregii omeniri.
11 Nonne auris verba diiudicat, et fauces comedentis, saporem?
Nu încearcă urechea cuvintele? Și nu gustă gura mâncarea sa?
12 In antiquis est sapientia, et in multo tempore prudentia.
Înțelepciune este la cei foarte bătrâni; și înțelegere în lungimea zilelor.
13 Apud ipsum est sapientia et fortitudo, ipse habet consilium et intelligentiam.
La el este înțelepciune și tărie, el are sfat și înțelegere.
14 Si destruxerit, nemo est qui aedificet: si incluserit hominem, nullus est qui aperiat.
Iată, el dărâmă și nu poate fi construit din nou; el închide un om și nu poate fi deschidere.
15 Si continuerit aquas, omnia siccabuntur: et si emiserit eas, subvertent terram.
Iată, el reține apele și ele seacă; de asemenea le trimite și ele răstoarnă pământul.
16 Apud ipsum est fortitudo et sapientia: ipse novit et decipientem, et eum qui decipitur.
La el este tărie și înțelepciune; cel înșelat și înșelătorul sunt ai lui.
17 Adducit consiliarios in stultum finem, et iudices in stuporem.
El duce pe sfătuitori ca pradă și face pe judecători nebuni.
18 Balteum regum dissolvit, et praecingit fune renes eorum.
El dezleagă legătura împăraților și încinge coapsele lor cu un brâu.
19 Ducit sacerdotes inglorios, et optimates supplantat:
El duce pe prinți ca pradă și răstoarnă pe cel puternic.
20 Commutans labium veracium, et doctrinam senum auferens.
El îndepărtează vorbirea celor de încredere și ia înțelegerea celor bătrâni.
21 Effundit despectionem super principes, eos, qui oppressi fuerant, relevans.
El varsă dispreț peste prinți și slăbește tăria celor puternici.
22 Qui revelat profunda de tenebris, et producit in lucem umbram mortis.
El descoperă lucruri adânci din întuneric și scoate la lumină umbra morții.
23 Qui multiplicat gentes et perdit eas, et subversas in integrum restituit.
El mărește națiunile și le distruge; el lărgește națiunile și le strâmtorează din nou.
24 Qui immutat cor principum populi terrae, et decipit eos ut frustra incedant per invium:
El ia inima mai marilor popoarelor pământului și îi face să rătăcească într-o pustie fără drum.
25 Palpabunt quasi in tenebris, et non in luce, et errare eos faciet quasi ebrios.
Ei bâjbâie fără lumină în întuneric și el îi face să șovăie ca un om beat.