Isaiæ 55
1 Omnes sitientes venite ad aquas: et qui non habetis argentum, properate, emite, et comedite: venite, emite absque argento, et absque ulla commutatione vinum et lac.
Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, şi cel ce nu are bani, veniţi, cumpăraţi şi mâncaţi; da, veniţi, cumpăraţi vin şi lapte fără bani şi fără preţ.
2 Quare appenditis argentum non in panibus, et laborem vestrum non in saturitate? Audite audientes me, et comedite bonum, et delectabitur in crassitudine anima vestra.
Pentru ce cheltuiţi bani pentru ce nu este pâine? Şi osteneala voastră pentru ceea ce nu satură? Daţi-mi atent ascultare şi mâncaţi ceea ce este bun şi să se desfete sufletul vostru în grăsime.
3 Inclinate aurem vestram, et venite ad me: audite, et vivet anima vestra, et feriam vobiscum pactum sempiternum, misericordias David fideles.
Plecaţi-vă urechile şi veniţi la mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi; iar eu voi face un legământ veşnic cu voi, conform îndurărilor sigure ale lui David.
4 Ecce testem populis dedi eum, ducem ac praeceptorem Gentibus.
Iată, l-am dat ca martor poporului, un conducător şi comandant poporului.
5 Ecce gentem, quam nesciebas, vocabis: et Gentes, quae te non cognoverunt, ad te current propter Dominum Deum tuum, et sanctum Israel, qui glorificavit te.
Iată, vei chema o naţiune pe care nu o cunoşti, şi naţiuni care nu te-au cunoscut vor alerga la tine datorită DOMNULUI Dumnezeului tău şi pentru Cel Sfânt al lui Israel, căci el te-a glorificat.
6 Quaerite Dominum, dum inveniri potest: invocate eum, dum prope est.
Căutaţi pe DOMNUL cât mai poate fi găsit, chemaţi-l cât mai este aproape;
7 Derelinquat impius viam suam, et vir iniquus cogitationes suas, et revertatur ad Dominum, et miserebitur eius, et ad Deum nostrum: quoniam multus est ad ignoscendum.
Să îşi părăsească cel stricat calea şi omul nedrept gândurile lui, şi să se întoarcă la DOMNUL, iar el va avea milă de el; şi la Dumnezeul nostru, căci el îşi înmulţeşte iertarea.
8 Non enim cogitationes meae, cogitationes vestrae: neque viae vestrae, viae meae, dicit Dominus.
Fiindcă gândurile mele nu sunt gândurile tale, nici căile tale nu sunt căile mele, spune DOMNUL.
9 Quia sicut exaltantur caeli a terra, sic exaltatae sunt viae meae a viis vestris, et cogitationes meae a cogitationibus vestris.
Căci aşa [cum] cerurile sunt mai sus decât pământul, tot așa căile mele sunt mai înalte decât căile voastre şi gândurile mele decât gândurile voastre.
10 Et quomodo descendit imber, et nix de caelo, et illuc ultra non revertitur, sed inebriat terram, et infundit eam, et germinare eam facit, et dat semen serenti, et panem comedenti:
Căci aşa cum coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se întoarce acolo, ci udă pământul şi îl face să încolţească şi să înmugurească, pentru a da sămânţă semănătorului şi pâine celui ce mănâncă,
11 Sic erit verbum meum, quod egredietur de ore meo: non revertetur ad me vacuum, sed faciet quaecumque volui, et prosperabitur in his, ad quae misi illud.
Tot așa va fi cuvântul meu care iese din gura mea, nu se va întoarce la mine gol, ci va împlini ceea ce îmi place şi va prospera în lucrul la care l-am trimis.
12 Quia in laetitia egrediemini, et in pace deducemini: montes et colles cantabunt coram vobis laudem, et omnia ligna regionis plaudent manu.
Fiindcă veţi ieşi cu bucurie şi veţi fi conduşi cu pace, munţii şi dealurile vor izbucni înaintea voastră în cântare şi toţi copacii câmpului vor bate din palme.
13 Pro saliunca ascendet abies, et pro urtica crescet myrtus: et erit Dominus nominatus in signum aeternum, quod non auferetur.
În loc de spin va răsări bradul şi în loc de mărăcine va răsări pomul de mirt şi va fi DOMNULUI ca nume, ca un semn veşnic care nu va fi stârpit.
