Romanos 3
1 Quid ergo amplius Judæo est? aut quæ utilitas circumcisionis?
Atunci ce avantaj are evreul? Sau care este folosul circumciziei?
2 Multum per omnem modum. Primum quidem quia credita sunt illis eloquia Dei.
Mult în toate privințele! Pentru că, mai întâi de toate, li s-au încredințat revelațiile lui Dumnezeu.
3 Quid enim si quidam illorum non crediderunt? numquid incredulitas illorum fidem Dei evacuabit? Absit.
Căci ce s-ar întâmpla dacă unii ar fi fără credință? Oare lipsa lor de credință va anula credincioșia lui Dumnezeu?
4 Est autem Deus verax: omnis autem homo mendax, sicut scriptum est: Ut justificeris in sermonibus tuis: et vincas cum judicaris.
Să nu se întâmple niciodată! Da, să fie găsit Dumnezeu adevărat, dar orice om mincinos. După cum este scris, “pentru ca să fiți îndreptățiți în cuvintele voastre, și ar putea să prevaleze atunci când veți veni la judecată.”
5 Si autem iniquitas nostra justitiam Dei commendat, quid dicemus? Numquid iniquus est Deus, qui infert iram?
Dar dacă neprihănirea noastră face să se recunoască neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom spune? Este nedrept Dumnezeu care provoacă mânie? Vorbesc așa cum vorbesc oamenii.
6 secundum hominem dico. Absit. Alioquin quomodo judicabit Deus hunc mundum?
Să nu se întâmple niciodată! Căci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 Si enim veritas Dei in meo mendacio abundavit in gloriam ipsius: quid adhuc et ego tamquam peccator judicor?
Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a abundat spre gloria lui, de ce sunt și eu judecat tot ca păcătos?
8 et non (sicut blasphemamur, et sicut aiunt quidam nos dicere) faciamus mala ut veniant bona: quorum damnatio justa est.
De ce nu (așa cum se spune în mod calomnios și cum afirmă unii că spunem): “Să facem răul, ca să vină binele?”? Cei care spun așa sunt condamnați pe bună dreptate.
9 Quid ergo? præcellimus eos? Nequaquam. Causati enim sumus Judæos et Græcos omnes sub peccato esse,
Și atunci, ce se întâmplă? Suntem noi mai buni decât ei? Nu, în niciun caz. Căci noi i-am avertizat anterior atât pe iudei, cât și pe greci, că toți sunt sub păcat.
10 sicut scriptum est: Quia non est justus quisquam:
După cum este scris, “Nu este nimeni neprihănit; nu, nici unul.
11 non est intelligens, non est requirens Deum.
Nu este nimeni care să înțeleagă. Nu există nimeni care să-L caute pe Dumnezeu.
12 Omnes declinaverunt, simul inutiles facti sunt: non est qui faciat bonum, non est usque ad unum.
Toți s-au îndepărtat. Împreună au devenit neprofitabile. Nu există nimeni care să facă binele, nu, nici măcar unul.”
13 Sepulchrum patens est guttur eorum, linguis suis dolose agebant: venenum aspidum sub labiis eorum:
“Gâtul lor este un mormânt deschis. Cu limbile lor au folosit înșelăciunea.” “Otrava viperelor este sub buzele lor.”
14 quorum os maledictione, et amaritudine plenum est:
“Gura lor este plină de blestem și de amărăciune.”
15 veloces pedes eorum ad effundendum sanguinem:
Picioarele lor sunt iuți la vărsarea sângelui.
16 contritio et infelicitas in viis eorum:
Distrugerea și nenorocirea sunt în căile lor.
17 et viam pacis non cognoverunt:
Calea păcii, ei nu au cunoscut-o.”
18 non est timor Dei ante oculos eorum.
“Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”
19 Scimus autem quoniam quæcumque lex loquitur, iis, qui in lege sunt, loquitur: ut omne os obstruatur, et subditus fiat omnis mundus Deo:
Și știm că tot ce spune Legea vorbește celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie închisă și toată lumea să fie supusă judecății lui Dumnezeu.
20 quia ex operibus legis non justificabitur omnis caro coram illo. Per legem enim cognitio peccati.
Fiindcă prin faptele Legii, nicio făptură nu va fi îndreptățită înaintea Lui; căci prin Lege vine cunoașterea păcatului.
21 Nunc autem sine lege justitia Dei manifestata est: testificata a lege et prophetis.
Dar acum, afară de Lege, s-a descoperit o neprihănire a lui Dumnezeu, mărturisită prin Lege și prin prooroci,
22 Justitia autem Dei per fidem Jesu Christi in omnes et super omnes qui credunt in eum: non enim est distinctio:
neprihănirea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți și pentru toți cei ce cred. Căci nu este nicio deosebire,
23 omnes enim peccaverunt, et egent gloria Dei.
căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de gloria lui Dumnezeu;
24 Justificati gratis per gratiam ipsius, per redemptionem quæ est in Christo Jesu,
fiind îndreptățiți gratuit prin harul său, prin răscumpărarea care este în Isus Cristos,
25 quem proposuit Deus propitiationem per fidem in sanguine ipsius, ad ostensionem justitiæ suæ propter remissionem præcedentium delictorum
pe care Dumnezeu l-a trimis ca jertfă de ispășire prin credința în sângele său, pentru o demonstrație a dreptății sale prin trecerea peste păcatele anterioare, în îngăduința lui Dumnezeu;
26 in sustentatione Dei, ad ostensionem justitiæ ejus in hoc tempore: ut sit ipse justus, et justificans eum, qui est ex fide Jesu Christi.
pentru a demonstra dreptatea sa în timpul prezent, pentru ca el însuși să fie drept și justițiarul celui care are credință în Isus.
27 Ubi est ergo gloriatio tua? Exclusa est. Per quam legem? Factorum? Non: sed per legem fidei.
Atunci unde este lăudăroșenia? Ea este exclusă. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci printr-o lege a credinței.
28 Arbitramur enim justificari hominem per fidem sine operibus legis.
Susținem deci că omul este justificat prin credință, fără faptele legii.
29 An Judæorum Deus tantum? nonne et gentium? Immo et gentium:
Sau Dumnezeu este oare numai Dumnezeul iudeilor? Nu este el Dumnezeul și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor,
30 quoniam quidem unus est Deus, qui justificat circumcisionem ex fide, et præputium per fidem.
de vreme ce, într-adevăr, există un singur Dumnezeu care va justifica pe cei tăiați împrejur prin credință și pe cei netăiați împrejur prin credință.
31 Legem ergo destruimus per fidem? Absit: sed legem statuimus.
În acest caz, anulăm noi Legea prin credință? Să nu se întâmple niciodată! Nu, noi stabilim legea.
