< Psalmorum 94 >

1 Psalmus ipsi David, quarta sabbati. Deus ultionum Dominus; Deus ultionum libere egit.
DOAMNE Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparține; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparține, arată-te.
2 Exaltare, qui judicas terram; redde retributionem superbis.
Înalță-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
3 Usquequo peccatores, Domine, usquequo peccatores gloriabuntur;
DOAMNE, până când cei răi, până când cei stricați vor triumfa?
4 effabuntur et loquentur iniquitatem; loquentur omnes qui operantur injustitiam?
Până când vor rosti și vor vorbi lucruri grele? Și toți lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
5 Populum tuum, Domine, humiliaverunt, et hæreditatem tuam vexaverunt.
Ei rup în bucăți poporul tău, DOAMNE, și nenorocesc moștenirea ta.
6 Viduam et advenam interfecerunt, et pupillos occiderunt.
Ei ucid văduva și străinul și ucid pe cei fără tată.
7 Et dixerunt: Non videbit Dominus, nec intelliget Deus Jacob.
Totuși ei spun: DOMNUL nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
8 Intelligite, insipientes in populo; et stulti, aliquando sapite.
Înțelegeți, voi neghiobilor printre oameni și proștilor, când veți fi înțelepți?
9 Qui plantavit aurem non audiet? aut qui finxit oculum non considerat?
Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
10 Qui corripit gentes non arguet, qui docet hominem scientiam?
Cel ce pedepsește păgânii, nu va corecta? Cel ce învață pe om cunoaștere, nu va cunoaște?
11 Dominus scit cogitationes hominum, quoniam vanæ sunt.
DOMNUL cunoaște gândurile omului, că ele sunt deșertăciune.
12 Beatus homo quem tu erudieris, Domine, et de lege tua docueris eum:
Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, DOAMNE, și îl înveți din legea ta;
13 ut mitiges ei a diebus malis, donec fodiatur peccatori fovea.
Ca să îi dai odihnă de la zilele de restriște, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
14 Quia non repellet Dominus plebem suam, et hæreditatem suam non derelinquet,
Căci DOMNUL nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moștenirea sa.
15 quoadusque justitia convertatur in judicium: et qui juxta illam, omnes qui recto sunt corde.
Ci judecată se va întoarce la dreptate și toți cei integri în inimă o vor urma.
16 Quis consurget mihi adversus malignantes? aut quis stabit mecum adversus operantes iniquitatem?
Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17 Nisi quia Dominus adjuvit me, paulominus habitasset in inferno anima mea. (questioned)
De nu ar fi fost DOMNUL ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18 Si dicebam: Motus est pes meus: misericordia tua, Domine, adjuvabat me.
Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, DOAMNE, m-a susținut.
19 Secundum multitudinem dolorum meorum in corde meo, consolationes tuæ lætificaverunt animam meam.
În mulțimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20 Numquid adhæret tibi sedes iniquitatis, qui fingis laborem in præcepto?
Va avea tronul nelegiuirii părtășie cu tine, care urzește ticăloșie printr-o lege?
21 Captabunt in animam justi, et sanguinem innocentem condemnabunt.
Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept și condamnă sângele nevinovat.
22 Et factus est mihi Dominus in refugium, et Deus meus in adjutorium spei meæ.
Dar DOMNUL este apărarea mea; și Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
23 Et reddet illis iniquitatem ipsorum, et in malitia eorum disperdet eos: disperdet illos Dominus Deus noster.
Și el va aduce peste ei propria lor nelegiuire și îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, DOMNUL Dumnezeul nostru îi va stârpi.

< Psalmorum 94 >