Psalmorum 74
1 Intellectus Asaph. Ut quid, Deus, repulisti in finem, iratus est furor tuus super oves pascuæ tuæ?
Maschil al lui Asaf. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor pășunii tale?
2 Memor esto congregationis tuæ, quam possedisti ab initio. Redemisti virgam hæreditatis tuæ, mons Sion, in quo habitasti in eo.
Amintește-ți de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moștenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
3 Leva manus tuas in superbias eorum in finem: quanta malignatus est inimicus in sancto!
Ridică-ți picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce dușmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4 Et gloriati sunt qui oderunt te in medio solemnitatis tuæ; posuerunt signa sua, signa:
Dușmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; și-au ridicat însemnele ca semne.
5 et non cognoverunt sicut in exitu super summum. Quasi in silva lignorum securibus
Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groși.
6 exciderunt januas ejus in idipsum; in securi et ascia dejecerunt eam.
Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare și ciocane.
7 Incenderunt igni sanctuarium tuum; in terra polluerunt tabernaculum nominis tui.
Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuința numelui tău.
8 Dixerunt in corde suo cognatio eorum simul: Quiescere faciamus omnes dies festos Dei a terra.
Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toți! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din țară.
9 Signa nostra non vidimus; jam non est propheta; et nos non cognoscet amplius.
Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care știe până când.
10 Usquequo, Deus, improperabit inimicus? irritat adversarius nomen tuum in finem?
Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia dușmanul numele tău pentru totdeauna?
11 Ut quid avertis manum tuam, et dexteram tuam de medio sinu tuo in finem?
De ce îți retragi mâna, mâna ta dreaptă? Scoate-o din sânul tău.
12 Deus autem rex noster ante sæcula: operatus est salutem in medio terræ.
Căci Dumnezeu este Împăratul meu din vechime, lucrând salvare în mijlocul pământului.
13 Tu confirmasti in virtute tua mare; contribulasti capita draconum in aquis.
Ai despărțit marea prin tăria ta, ai zdrobit capetele dragonilor în ape.
14 Tu confregisti capita draconis; dedisti eum escam populis Æthiopum.
Ai zdrobit în bucăți capetele leviatanului și l-ai dat să fie mâncare oamenilor ce locuiesc în pustie.
15 Tu dirupisti fontes et torrentes; tu siccasti fluvios Ethan.
Ai despicat fântâna și potopul; ai secat râuri puternice.
16 Tuus est dies, et tua est nox; tu fabricatus es auroram et solem.
Ziua este a ta, noaptea de asemenea este a ta; ai pregătit lumina și soarele.
17 Tu fecisti omnes terminos terræ; æstatem et ver tu plasmasti ea.
Ai așezat toate granițele pământului, ai făcut vară și iarnă.
18 Memor esto hujus: inimicus improperavit Domino, et populus insipiens incitavit nomen tuum.
Amintește-ți că dușmanul a ocărât, DOAMNE, și că poporul prost a blasfemiat numele tău.
19 Ne tradas bestiis animas confitentes tibi, et animas pauperum tuorum ne obliviscaris in finem.
Nu da sufletul turturelei tale mulțimii celor stricați, nu uita adunarea săracilor tăi pentru totdeauna.
20 Respice in testamentum tuum, quia repleti sunt qui obscurati sunt terræ domibus iniquitatum.
Respectă legământul, căci locurile întunecate ale pământului sunt pline de locuințele cruzimii.
21 Ne avertatur humilis factus confusus; pauper et inops laudabunt nomen tuum.
Nu lăsa pe cel oprimat să se întoarcă rușinat; cel sărac și nevoiaș să laude numele tău.
22 Exsurge, Deus, judica causam tuam; memor esto improperiorum tuorum, eorum quæ ab insipiente sunt tota die.
Ridică-te, Dumnezeule, pledează în cauza ta; amintește-ți cum omul nebun te ocărăște zilnic.
23 Ne obliviscaris voces inimicorum tuorum: superbia eorum qui te oderunt ascendit semper.
Nu uita vocea dușmanilor tăi, tumultul acelora ce se ridică împotriva ta crește continuu.
