< Psalmorum 73 >

1 Psalmus Asaph. Quam bonus Israël Deus, his qui recto sunt corde!
Un psalm al lui Asaf. Cu adevărat Dumnezeu este bun cu Israel, cu cei cu inimă curată.
2 Mei autem pene moti sunt pedes, pene effusi sunt gressus mei:
Dar cât despre mine, picioarele mele aproape m-au lăsat, pașii mei aproape au alunecat.
3 quia zelavi super iniquos, pacem peccatorum videns.
Căci am fost invidios pe cei nebuni, când am văzut prosperitatea celor stricați.
4 Quia non est respectus morti eorum, et firmamentum in plaga eorum.
Căci nu sunt legături în moartea lor, ci tăria lor este fermă.
5 In labore hominum non sunt, et cum hominibus non flagellabuntur.
Ei nu sunt în necaz ca alți oameni, nici nu sunt loviți cu plăgi ca alți oameni.
6 Ideo tenuit eos superbia; operti sunt iniquitate et impietate sua.
De aceea mândria îi înconjoară ca un lanț; violența îi acoperă ca o haină.
7 Prodiit quasi ex adipe iniquitas eorum; transierunt in affectum cordis.
Ochii lor se bulbucă cu grăsime; au mai mult decât inima și-ar dori.
8 Cogitaverunt et locuti sunt nequitiam; iniquitatem in excelso locuti sunt.
Sunt corupți și vorbesc stricat despre oprimare, vorbesc trufaș.
9 Posuerunt in cælum os suum, et lingua eorum transivit in terra.
Își înalță gura împotriva cerurilor și limba lor cutreieră pământul.
10 Ideo convertetur populus meus hic, et dies pleni invenientur in eis.
De aceea poporul lui se întoarce aici; și apele plinătății le sunt stoarse.
11 Et dixerunt: Quomodo scit Deus, et si est scientia in excelso?
Și ei spun: Cum știe Dumnezeu? Și este cunoaștere în cel Preaînalt?
12 Ecce ipsi peccatores, et abundantes in sæculo obtinuerunt divitias.
Iată, aceștia sunt neevlavioșii, care prosperă în lume; ei cresc în bogății.
13 Et dixi: Ergo sine causa justificavi cor meum, et lavi inter innocentes manus meas,
Într-adevăr, mi-am curățat inima în zadar și mi-am spălat mâinile în nevinovăție.
14 et fui flagellatus tota die, et castigatio mea in matutinis.
Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi și pedepsit în fiecare dimineață.
15 Si dicebam: Narrabo sic; ecce nationem filiorum tuorum reprobavi.
Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aș ofensa generația copiilor tăi.
16 Existimabam ut cognoscerem hoc; labor est ante me:
Când m-am gândit să înțeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,
17 donec intrem in sanctuarium Dei, et intelligam in novissimis eorum.
Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înțeles sfârșitul lor.
18 Verumtamen propter dolos posuisti eis; dejecisti eos dum allevarentur.
Cu siguranță i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.
19 Quomodo facti sunt in desolationem? subito defecerunt: perierunt propter iniquitatem suam.
Cum sunt ei duși la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiți cu terori.
20 Velut somnium surgentium, Domine, in civitate tua imaginem ipsorum ad nihilum rediges.
Ca un vis când cineva se trezește, astfel, Doamne, când te trezești, vei disprețui chipul lor.
21 Quia inflammatum est cor meum, et renes mei commutati sunt;
Astfel inima mea a fost mâhnită și am fost înțepat în rărunchii mei.
22 et ego ad nihilum redactus sum, et nescivi:
Așa neghiob eram și ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.
23 ut jumentum factus sum apud te, et ego semper tecum.
Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ținut de mâna mea dreaptă.
24 Tenuisti manum dexteram meam, et in voluntate tua deduxisti me, et cum gloria suscepisti me.
Mă vei călăuzi cu sfatul tău și după aceea mă vei primi în glorie.
25 Quid enim mihi est in cælo? et a te quid volui super terram?
Pe cine am eu în cer decât pe tine? Și afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.
26 Defecit caro mea et cor meum; Deus cordis mei, et pars mea, Deus in æternum.
Carnea mea și inima mea eșuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele și porția mea pentru totdeauna.
27 Quia ecce qui elongant se a te peribunt; perdidisti omnes qui fornicantur abs te.
Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toți cei ce merg de la tine, curvind.
28 Mihi autem adhærere Deo bonum est; ponere in Domino Deo spem meam: ut annuntiem omnes prædicationes tuas in portis filiæ Sion.
Dar este bine pentru mine să mă apropii de Dumnezeu; mi-am pus încrederea în Domnul DUMNEZEU, ca să vestesc toate lucrările tale.

< Psalmorum 73 >