Psalmorum 69
1 In finem, pro iis qui commutabuntur. David. Salvum me fac, Deus, quoniam intraverunt aquæ usque ad animam meam.
Mai marelui muzician, pe trâmbiță, un psalm al lui David. Salvează-mă, Dumnezeule, căci apele mi-au intrat până la suflet.
2 Infixus sum in limo profundi et non est substantia. Veni in altitudinem maris, et tempestas demersit me.
Mă scufund în adânc noroi, unde nu este sprijin, am ajuns în ape adânci, unde potopurile mă acoperă.
3 Laboravi clamans, raucæ factæ sunt fauces meæ; defecerunt oculi mei, dum spero in Deum meum.
Am obosit de a mai striga, mi s-a uscat gâtul, ochii mei se sfârșesc în timp ce aștept pe Dumnezeul meu.
4 Multiplicati sunt super capillos capitis mei qui oderunt me gratis. Confortati sunt qui persecuti sunt me inimici mei injuste; quæ non rapui, tunc exsolvebam.
Cei ce mă urăsc fără motiv sunt mai mulți decât perii capului meu, cei ce m-ar nimici, fiind dușmanii mei pe nedrept, sunt puternici: atunci am dat înapoi ce nu am luat.
5 Deus, tu scis insipientiam meam; et delicta mea a te non sunt abscondita.
Dumnezeule, tu cunoști nechibzuința mea; și păcatele mele nu sunt ascunse de tine.
6 Non erubescant in me qui exspectant te, Domine, Domine virtutum; non confundantur super me qui quærunt te, Deus Israël.
Să nu fie rușinați cei ce te așteaptă, Doamne DUMNEZEUL oștirilor, să nu fie încurcați din cauza mea cei ce te caută, Dumnezeul lui Israel.
7 Quoniam propter te sustinui opprobrium; operuit confusio faciem meam.
Deoarece pentru tine am purtat ocară; rușine mi-a acoperit fața.
8 Extraneus factus sum fratribus meis, et peregrinus filiis matris meæ.
Am devenit un străin fraților mei și un înstrăinat copiilor mamei mele.
9 Quoniam zelus domus tuæ comedit me, et opprobria exprobrantium tibi ceciderunt super me.
Pentru că zelul casei tale m-a mâncat; și ocările celor ce te-au ocărât au căzut peste mine.
10 Et operui in jejunio animam meam, et factum est in opprobrium mihi.
Când am plâns și mi-am disciplinat sufletul cu postire, aceasta a fost pentru ocara mea.
11 Et posui vestimentum meum cilicium; et factus sum illis in parabolam.
Pânza de sac am făcut-o de asemenea îmbrăcămintea mea; și am devenit un proverb pentru ei.
12 Adversum me loquebantur qui sedebant in porta, et in me psallebant qui bibebant vinum.
Cei ce stau în poartă vorbesc împotriva mea; și eu am fost cântarea bețivilor.
13 Ego vero orationem meam ad te, Domine; tempus beneplaciti, Deus. In multitudine misericordiæ tuæ, exaudi me in veritate salutis tuæ.
Dar cât despre mine, rugăciunea mea este către tine, DOAMNE, la timpul potrivit ascultă-mă în adevărul salvării tale, Dumnezeule, în mulțimea milei tale.
14 Eripe me de luto, ut non infigar; libera me ab iis qui oderunt me, et de profundis aquarum.
Scapă-mă din noroi și nu mă lăsa să mă scufund, să fiu scăpat de cei ce mă urăsc și din apele adânci!
15 Non me demergat tempestas aquæ, neque absorbeat me profundum, neque urgeat super me puteus os suum.
Nu lăsa potopul de ape să mă acopere, nici nu lăsa adâncul să mă înghită și nu lăsa groapa să își închidă gura peste mine.
16 Exaudi me, Domine, quoniam benigna est misericordia tua; secundum multitudinem miserationum tuarum respice in me.
Ascultă-mă, DOAMNE, căci bunătatea ta iubitoare este bună, conform cu mulțimea îndurărilor tale blânde întoarce-te spre mine,
17 Et ne avertas faciem tuam a puero tuo; quoniam tribulor, velociter exaudi me.
Și nu îți ascunde fața de servitorul tău, căci sunt în necaz, ascultă-mă repede.
18 Intende animæ meæ, et libera eam; propter inimicos meos, eripe me.
Aproprie-te de sufletul meu și răscumpără-l, eliberează-mă, din cauza dușmanilor mei.
19 Tu scis improperium meum, et confusionem meam, et reverentiam meam;
Tu ai cunoscut ocara mea și rușinea mea și dezonoarea mea, potrivnicii mei sunt toți înaintea ta.
20 in conspectu tuo sunt omnes qui tribulant me. Improperium exspectavit cor meum et miseriam: et sustinui qui simul contristaretur, et non fuit; et qui consolaretur, et non inveni.
Ocara mi-a frânt inima; și sunt plin de disperare și am căutat pe cineva să aibă milă, dar nu s-a găsit nimeni, și mângâietori, dar nu am găsit pe nimeni.
21 Et dederunt in escam meam fel, et in siti mea potaverunt me aceto.
Mi-au dat de asemenea fiere ca mâncare și în setea mea mi-au dat oțet să beau.
22 Fiat mensa eorum coram ipsis in laqueum, et in retributiones, et in scandalum.
Să devină masa o cursă înaintea lor și ceea ce ar fi fost pentru bunăstarea lor, să le fie o capcană.
23 Obscurentur oculi eorum, ne videant, et dorsum eorum semper incurva.
Să li se întunece ochii, pentru ca să nu vadă; și fă rărunchii lor să tremure continuu.
24 Effunde super eos iram tuam, et furor iræ tuæ comprehendat eos.
Revarsă-ți indignarea peste ei și furioasa ta mânie să îi apuce.
25 Fiat habitatio eorum deserta, et in tabernaculis eorum non sit qui inhabitet.
Să le fie pustii locuințele; și nimeni să nu locuiască în corturile lor.
26 Quoniam quem tu percussisti persecuti sunt, et super dolorem vulnerum meorum addiderunt.
Fiindcă ei persecută pe cel pe care tu l-ai lovit; și vorbesc spre mâhnirea celor pe care i-ai rănit.
27 Appone iniquitatem super iniquitatem eorum, et non intrent in justitiam tuam.
Adaugă nelegiuire nelegiuirii lor și nu îi lăsa să intre în dreptatea ta.
28 Deleantur de libro viventium, et cum justis non scribantur.
Să fie numele lor șterse din cartea celor vii și să nu fie scriși cu drepții.
29 Ego sum pauper et dolens; salus tua, Deus, suscepit me.
Dar eu sunt sărac și întristat, salvarea ta, Dumnezeule, să mă așeze în înalt!
30 Laudabo nomen Dei cum cantico, et magnificabo eum in laude:
Voi lăuda numele lui Dumnezeu cu o cântare și îl voi preamări cu mulțumire.
31 et placebit Deo super vitulum novellum, cornua producentem et ungulas.
Aceasta de asemenea îi va plăcea DOMNULUI mai mult decât un bou sau un taur care are coarne și copite.
32 Videant pauperes, et lætentur; quærite Deum, et vivet anima vestra:
Cel umil va vedea aceasta și se va veseli; și inima voastră va trăi, cei ce căutați pe Dumnezeu.
33 quoniam exaudivit pauperes Dominus, et vinctos suos non despexit.
Pentru că DOMNUL ascultă pe cel sărac și nu disprețuiește pe prizonierii săi.
34 Laudent illum cæli et terra; mare, et omnia reptilia in eis.
Cerul și pământul să îl laude, mările și fiecare lucru care se mișcă în ele!
35 Quoniam Deus salvam faciet Sion, et ædificabuntur civitates Juda, et inhabitabunt ibi, et hæreditate acquirent eam.
Căci Dumnezeu va salva Sionul și va zidi cetățile lui Iuda, ca ei să locuiască acolo și să îl stăpânească.
36 Et semen servorum ejus possidebit eam; et qui diligunt nomen ejus habitabunt in ea.
De asemenea sămânța servitorilor săi îl va moșteni și cei ce iubesc numele lui vor locui în el.
