Psalmorum 44
1 In finem. Filiis Core ad intellectum.
Mai marelui muzician, pentru fiii lui Core, „Maschil.” Noi am auzit cu urechile noastre, Dumnezeule, părinții noștri ne-au spus ce lucrare ai făcut în zilele lor, în timpurile din vechime.
2 Deus, auribus nostris audivimus, patres nostri annuntiaverunt nobis, opus quod operatus es in diebus eorum, et in diebus antiquis.
Cum ai alungat pe păgâni cu mâna ta și i-ai sădit; cum ai chinuit popoarele și le-ai alungat.
3 Manus tua gentes disperdidit, et plantasti eos; afflixisti populos, et expulisti eos.
Căci nu prin sabia lor au luat țara în stăpânire, nici brațul lor nu i-a salvat, ci dreapta ta și brațul tău și lumina înfățișării tale, deoarece le-ai arătat favoare.
4 Nec enim in gladio suo possederunt terram, et brachium eorum non salvavit eos: sed dextera tua et brachium tuum, et illuminatio vultus tui, quoniam complacuisti in eis.
Tu ești Împăratul meu, Dumnezeule; poruncește eliberări pentru Iacob.
5 Tu es ipse rex meus et Deus meus, qui mandas salutes Jacob.
Prin tine vom împunge pe dușmanii noștri, prin numele tău îi vom călca în picioare pe cei ce se ridică împotriva noastră.
6 In te inimicos nostros ventilabimus cornu, et in nomine tuo spernemus insurgentes in nobis.
Căci nu mă voi încrede în arcul meu, nici sabia mea nu mă va salva.
7 Non enim in arcu meo sperabo, et gladius meus non salvabit me:
Ci tu ne-ai salvat de dușmanii noștri și i-ai făcut de rușine pe cei ce ne urau.
8 salvasti enim nos de affligentibus nos, et odientes nos confudisti.
Cu Dumnezeu ne fălim cât este ziua de lungă și lăudăm numele tău pentru totdeauna. (Selah)
9 In Deo laudabimur tota die, et in nomine tuo confitebimur in sæculum.
Dar tu ne-ai lepădat și ne-ai făcut de rușine și nu mergi înainte cu armatele noastre.
10 Nunc autem repulisti et confudisti nos, et non egredieris, Deus, in virtutibus nostris.
Ne-ai făcut să dăm înapoi dinaintea dușmanului și cei ce ne urăsc pradă pentru ei.
11 Avertisti nos retrorsum post inimicos nostros, et qui oderunt nos diripiebant sibi.
Ne-ai dat ca oi pentru a fi mâncare; și ne-ai împrăștiat printre păgâni.
12 Dedisti nos tamquam oves escarum, et in gentibus dispersisti nos.
Vinzi poporul tău pentru nimic și nu te îmbogățești prin prețul lor.
13 Vendidisti populum tuum sine pretio, et non fuit multitudo in commutationibus eorum.
Ne faci de ocară pentru vecinii noștri, o batjocură și un lucru de râs pentru cei din jurul nostru.
14 Posuisti nos opprobrium vicinis nostris; subsannationem et derisum his qui sunt in circuitu nostro.
Ne faci o zicătoare printre păgâni, o clătinare de cap printre popoare.
15 Posuisti nos in similitudinem gentibus; commotionem capitis in populis.
Confuzia mea este tot timpul înaintea mea și rușinea feței mele m-a acoperit,
16 Tota die verecundia mea contra me est, et confusio faciei meæ cooperuit me:
Din cauza vocii celui ce ocărăște și blasfemiază, din cauza dușmanului și a răzbunătorului.
17 a voce exprobrantis et obloquentis, a facie inimici et persequentis.
Toate acestea au venit peste noi; totuși nu te-am uitat, nici nu ne-am purtat înșelător în legământul tău.
18 Hæc omnia venerunt super nos; nec obliti sumus te, et inique non egimus in testamento tuo.
Inima noastră nu s-a întors înapoi, nici pașii noștri nu s-au abătut de la calea ta,
19 Et non recessit retro cor nostrum; et declinasti semitas nostras a via tua:
Deși ne-ai zdrobit în locuința dragonilor și ne-ai acoperit cu umbra morții.
20 quoniam humiliasti nos in loco afflictionis, et cooperuit nos umbra mortis.
Dacă noi am uitat numele Dumnezeului nostru, sau am întins mâinile noastre spre un dumnezeu străin,
21 Si obliti sumus nomen Dei nostri, et si expandimus manus nostras ad deum alienum,
Nu va cerceta Dumnezeu aceasta? Căci el cunoaște tainele inimii.
22 nonne Deus requiret ista? ipse enim novit abscondita cordis. Quoniam propter te mortificamur tota die; æstimati sumus sicut oves occisionis.
Da, datorită ție suntem uciși cât este ziua de lungă; suntem socotiți ca oi pentru măcel.
23 Exsurge; quare obdormis, Domine? exsurge, et ne repellas in finem.
Trezește-te; de ce dormi, Doamne? Ridică-te, nu ne lepăda pentru totdeauna.
24 Quare faciem tuam avertis? oblivisceris inopiæ nostræ et tribulationis nostræ?
De ce îți ascunzi fața și uiți nenorocirea noastră și oprimarea noastră?
25 Quoniam humiliata est in pulvere anima nostra; conglutinatus est in terra venter noster.
Căci sufletul nostru este prosternat până în țărână, pântecul nostru se lipește de pământ.
26 Exsurge, Domine, adjuva nos, et redime nos propter nomen tuum.
Ridică-te în ajutorul nostru și răscumpără-ne datorită îndurărilor tale.
