Psalmorum 17
1 Oratio David. Exaudi, Domine, justitiam meam; intende deprecationem meam. Auribus percipe orationem meam, non in labiis dolosis.
O rugăciune a lui David. Ascultă dreptatea, DOAMNE, dă atenție strigătului meu, deschide urechea la rugăciunea mea, care nu se înalță de pe buze prefăcute.
2 De vultu tuo judicium meum prodeat; oculi tui videant æquitates.
Din prezența ta să vină judecata mea; să privească ochii tăi lucrurile echitabile.
3 Probasti cor meum, et visitasti nocte; igne me examinasti, et non est inventa in me iniquitas.
Mi-ai examinat inima, m-ai cercetat noaptea, m-ai încercat și nu vei găsi nimic; am hotărât ca gura mea să nu calce legea ta.
4 Ut non loquatur os meum opera hominum: propter verba labiorum tuorum, ego custodivi vias duras.
Referitor la faptele oamenilor, prin cuvântul buzelor tale m-am păzit de cărările nimicitorului.
5 Perfice gressus meos in semitis tuis, ut non moveantur vestigia mea.
Sprijină umbletele mele în cărările tale să nu alunece pașii piciorului meu.
6 Ego clamavi, quoniam exaudisti me, Deus; inclina aurem tuam mihi, et exaudi verba mea.
Te-am chemat, pentru că mă vei asculta, Dumnezeule; apleacă urechea ta spre mine și ascultă vorbirea mea.
7 Mirifica misericordias tuas, qui salvos facis sperantes in te.
Arată-ți minunata bunătate iubitoare, tu, care salvezi prin mâna ta dreaptă pe cei ce își pun încrederea în tine, de cei ce se ridică împotriva lor.
8 A resistentibus dexteræ tuæ custodi me ut pupillam oculi. Sub umbra alarum tuarum protege me
Ține-mă ca pe lumina ochiului, ascunde-mă sub umbra aripilor tale,
9 a facie impiorum qui me afflixerunt. Inimici mei animam meam circumdederunt;
Ascunde-mă de cei stricați care mă oprimă, de dușmanii mei de moarte, care mă încercuiesc.
10 adipem suum concluserunt: os eorum locutum est superbiam.
Ei sunt închiși în propria lor grăsime; cu gura lor vorbesc trufaș.
11 Projicientes me nunc circumdederunt me; oculos suos statuerunt declinare in terram.
Acum ne-au încercuit pașii noștri; și-au ațintit ochii, aplecându-se la pământ,
12 Susceperunt me sicut leo paratus ad prædam, et sicut catulus leonis habitans in abditis.
Asemenea unui leu lacom de prada lui și precum un leu tânăr pândind în locuri tainice.
13 Exsurge, Domine: præveni eum, et supplanta eum: eripe animam meam ab impio; frameam tuam
Ridică-te, DOAMNE, dezamăgește-l, aruncă-l jos, eliberează sufletul meu de cel stricat, care este sabia ta,
14 ab inimicis manus tuæ. Domine, a paucis de terra divide eos in vita eorum; de absconditis tuis adimpletus est venter eorum. Saturati sunt filiis, et dimiserunt reliquias suas parvulis suis.
De oamenii care sunt mâna ta, DOAMNE, de oamenii lumii, care își au partea în această viață și a căror pântece îl umpli cu comoara ta ascunsă; ei sunt plini de copii și își lasă restul averii la pruncii lor.
15 Ego autem in justitia apparebo conspectui tuo; satiabor cum apparuerit gloria tua.
Cât despre mine, îți voi privi fața în dreptate; mă voi sătura, când mă trezesc, cu chipul tău.
