Psalmorum 147
1 Alleluja. Laudate Dominum, quoniam bonus est psalmus; Deo nostro sit jucunda, decoraque laudatio.
Lăudați pe DOMNUL, pentru că este bine a cânta laude Dumnezeului nostru, pentru că este plăcut; și lauda este cuvenită.
2 Ædificans Jerusalem Dominus, dispersiones Israëlis congregabit:
DOMNUL zidește Ierusalimul, adună pe proscrișii lui Israel.
3 qui sanat contritos corde, et alligat contritiones eorum;
El vindecă pe cei cu inima frântă și le leagă rănile.
4 qui numerat multitudinem stellarum, et omnibus eis nomina vocat.
El socotește numărul stelelor, el le cheamă pe toate pe numele lor.
5 Magnus Dominus noster, et magna virtus ejus, et sapientiæ ejus non est numerus.
Mare este Domnul nostru și mare în putere, înțelegerea lui este infinită.
6 Suscipiens mansuetos Dominus; humilians autem peccatores usque ad terram.
DOMNUL înalță pe cei umili, el aruncă pe cei stricați la pământ.
7 Præcinite Domino in confessione; psallite Deo nostro in cithara.
Cântați DOMNULUI cu mulțumire; cântați laudă pe harpă, Dumnezeului nostru,
8 Qui operit cælum nubibus, et parat terræ pluviam; qui producit in montibus fœnum, et herbam servituti hominum;
Care acoperă cerul cu nori, care pregătește ploaie pentru pământ, care face să crească iarbă pe munți.
9 qui dat jumentis escam ipsorum, et pullis corvorum invocantibus eum.
Dă vitei mâncarea ei și corbilor tineri care strigă.
10 Non in fortitudine equi voluntatem habebit, nec in tibiis viri beneplacitum erit ei.
El nu găsește plăcere în tăria calului, el nu are plăcere în picioarele unui om.
11 Beneplacitum est Domino super timentes eum, et in eis qui sperant super misericordia ejus.
DOMNUL își găsește plăcerea în cei ce se tem de el, în cei ce speră în mila lui.
12 Alleluja. Lauda, Jerusalem, Dominum; lauda Deum tuum, Sion.
Laudă pe DOMNUL, Ierusalime; laudă pe Dumnezeul tău, Sioane.
13 Quoniam confortavit seras portarum tuarum; benedixit filiis tuis in te.
Căci el a întărit zăvoarele porților tale; el a binecuvântat pe copiii tăi în mijlocul tău.
14 Qui posuit fines tuos pacem, et adipe frumenti satiat te.
El dă pace între granițele tale și te satură cu grăsimea grâului.
15 Qui emittit eloquium suum terræ: velociter currit sermo ejus.
El trimite porunca lui pe pământ, cuvântul lui aleargă foarte repede.
16 Qui dat nivem sicut lanam; nebulam sicut cinerem spargit.
El dă zăpadă ca lâna, el împrăștie bruma ca cenușa.
17 Mittit crystallum suam sicut buccellas: ante faciem frigoris ejus quis sustinebit?
El își aruncă gheața ca îmbucături, cine poate sta înaintea frigului său?
18 Emittet verbum suum, et liquefaciet ea; flabit spiritus ejus, et fluent aquæ.
El trimite cuvântul său și le topește, el face ca vânturile sale să sufle și apele curg.
19 Qui annuntiat verbum suum Jacob, justitias et judicia sua Israël.
El arată cuvântul său lui Iacob, statutele sale și judecățile sale lui Israel.
20 Non fecit taliter omni nationi, et judicia sua non manifestavit eis. Alleluja.
El nu s-a purtat astfel cu nicio națiune; iar judecățile sale, ei nu le-au cunoscut. Lăudați pe DOMNUL.
