Psalmorum 139
1 In finem, psalmus David. Domine, probasti me, et cognovisti me;
Mai marelui muzician, un psalm al lui David. DOAMNE, tu m-ai cercetat și m-ai cunoscut.
2 tu cognovisti sessionem meam et resurrectionem meam.
Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pricepi gândul.
3 Intellexisti cogitationes meas de longe; semitam meam et funiculum meum investigasti:
Îmi cercetezi cărarea și culcarea și cunoști toate căile mele.
4 et omnes vias meas prævidisti, quia non est sermo in lingua mea.
Căci încă nu este cuvânt pe limba mea, dar, iată, DOAMNE, tu îl cunoști în întregime.
5 Ecce, Domine, tu cognovisti omnia, novissima et antiqua. Tu formasti me, et posuisti super me manum tuam.
Tu m-ai înconjurat pe dinapoi și pe dinainte și ți-ai pus mâna peste mine.
6 Mirabilis facta est scientia tua ex me; confortata est, et non potero ad eam.
O astfel de cunoaștere este prea minunată pentru mine; este înaltă, nu pot ajunge până la ea.
7 Quo ibo a spiritu tuo? et quo a facie tua fugiam?
Unde să mă duc de la duhul tău? Sau unde să fug de la prezența ta?
Dacă mă urc în cer, tu ești acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu ești acolo. (Sheol h7585)
9 Si sumpsero pennas meas diluculo, et habitavero in extremis maris,
Dacă iau aripile zorilor să locuiesc la marginile cele mai îndepărtate ale mării,
10 etenim illuc manus tua deducet me, et tenebit me dextera tua.
Chiar și acolo mâna ta mă va conduce și dreapta ta mă va susține.
11 Et dixi: Forsitan tenebræ conculcabunt me; et nox illuminatio mea in deliciis meis.
Dacă spun: Negreșit întunericul mă va acoperi, atunci noaptea va fi lumină în jurul meu.
12 Quia tenebræ non obscurabuntur a te, et nox sicut dies illuminabitur: sicut tenebræ ejus, ita et lumen ejus.
Da, întunericul nu se ascunde de tine; și noaptea strălucește ca ziua; întunericul și lumina sunt amândouă la fel pentru tine.
13 Quia tu possedisti renes meos; suscepisti me de utero matris meæ.
Fiindcă mi-ai întocmit rărunchii; tu m-ai acoperit în pântecele mamei mele.
14 Confitebor tibi, quia terribiliter magnificatus es; mirabilia opera tua, et anima mea cognoscit nimis.
Te voi lăuda, pentru că m-ai făcut în mod înfricoșător și admirabil; minunate sunt lucrările tale; și sufletul meu o știe foarte bine.
15 Non est occultatum os meum a te, quod fecisti in occulto; et substantia mea in inferioribus terræ.
Oasele mele nu au fost ascunse de tine, când am fost făcut în tăinicie și țesut ca o broderie în părțile cele mai de jos ale pământului.
16 Imperfectum meum viderunt oculi tui, et in libro tuo omnes scribentur. Dies formabuntur, et nemo in eis.
Ochii tăi m-au văzut când nu eram decât un făt neformat; și în cartea ta au fost scrise toate membrele mele, care continuu au fost modelate, când încă niciunul dintre ele nu era.
17 Mihi autem nimis honorificati sunt amici tui, Deus; nimis confortatus est principatus eorum.
Cât de prețioase îmi sunt gândurile tale, Dumnezeule! Cât de mare este numărul lor!
18 Dinumerabo eos, et super arenam multiplicabuntur. Exsurrexi, et adhuc sum tecum.
Dacă le-aș număra, ele sunt mai multe la număr decât nisipul; când mă trezesc, sunt tot cu tine.
19 Si occideris, Deus, peccatores, viri sanguinum, declinate a me:
Da, vei ucide pe cel stricat, Dumnezeule; de aceea plecați de la mine, oamenilor sângeroși.
20 quia dicitis in cogitatione: Accipient in vanitate civitates tuas.
Pentru că ei vorbesc stricat împotriva ta și dușmanii tăi iau numele tău în deșert.
21 Nonne qui oderunt te, Domine, oderam, et super inimicos tuos tabescebam?
Nu îi urăsc eu, DOAMNE, pe cei ce te urăsc? Și nu mă mâhnesc pe cei ce se ridică împotriva ta?
22 Perfecto odio oderam illos, et inimici facti sunt mihi.
Îi urăsc cu o ură desăvârșită, îi socotesc dușmanii mei.
23 Proba me, Deus, et scito cor meum; interroga me, et cognosce semitas meas.
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima; încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile;
24 Et vide si via iniquitatis in me est, et deduc me in via æterna.
Și vezi dacă este vreo cale stricată în mine și condu-mă pe calea veșnică.
