Psalmorum 12

1 In finem, pro octava. Psalmus David. Salvum me fac, Domine, quoniam defecit sanctus, quoniam diminutæ sunt veritates a filiis hominum.

Mai marelui muzician pe un instrument cu coarde, un psalm al lui David. Ajută DOAMNE, fiindcă cel evlavios se duce, fiindcă dispar cei credincioși dintre copiii oamenilor.

2 Vana locuti sunt unusquisque ad proximum suum; labia dolosa, in corde et corde locuti sunt.

Ei vorbesc deșertăciune, fiecare cu aproapele său, ei vorbesc cu buze lingușitoare și cu o inimă prefăcută.

3 Disperdat Dominus universa labia dolosa, et linguam magniloquam.

DOMNUL va stârpi toate buzele lingușitoare și limba care vorbește lucruri trufașe,

4 Qui dixerunt: Linguam nostram magnificabimus; labia nostra a nobis sunt. Quis noster dominus est?

Ei care au spus: Cu limba noastră vom învinge și buzele noastre sunt ale noastre; cine este domn peste noi?

5 Propter miseriam inopum, et gemitum pauperum, nunc exsurgam, dicit Dominus. Ponam in salutari; fiducialiter agam in eo.

Din cauza oprimării celor săraci, din cauza oftatului celor nevoiași, mă voi ridica acum, spune DOMNUL; îl voi pune la loc sigur față de cel ce pufnește la el.

6 Eloquia Domini, eloquia casta; argentum igne examinatum, probatum terræ, purgatum septuplum.

Cuvintele DOMNULUI sunt cuvinte pure, ca argintul curățat într-un cuptor de pământ, purificat de șapte ori.

7 Tu, Domine, servabis nos, et custodies nos a generatione hac in æternum.

Tu le vei ține, DOAMNE, tu le vei păstra din această generație pentru totdeauna.

8 In circuitu impii ambulant: secundum altitudinem tuam multiplicasti filios hominum.

Cei stricați umblă pretutindeni, când cei mai ticăloși oameni sunt înălțați.