Psalmorum 104
1 Ipsi David. Benedic, anima mea, Domino: Domine Deus meus, magnificatus es vehementer. Confessionem et decorem induisti,
Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
2 amictus lumine sicut vestimento. Extendens cælum sicut pellem,
Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
3 qui tegis aquis superiora ejus: qui ponis nubem ascensum tuum; qui ambulas super pennas ventorum:
Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
4 qui facis angelos tuos spiritus, et ministros tuos ignem urentem.
Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
5 Qui fundasti terram super stabilitatem suam: non inclinabitur in sæculum sæculi.
Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
6 Abyssus sicut vestimentum amictus ejus; super montes stabunt aquæ.
Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
7 Ab increpatione tua fugient; a voce tonitrui tui formidabunt.
La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
8 Ascendunt montes, et descendunt campi, in locum quem fundasti eis.
Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
9 Terminum posuisti quem non transgredientur, neque convertentur operire terram.
Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
10 Qui emittis fontes in convallibus; inter medium montium pertransibunt aquæ.
El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
11 Potabunt omnes bestiæ agri; expectabunt onagri in siti sua.
Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
12 Super ea volucres cæli habitabunt; de medio petrarum dabunt voces.
Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
13 Rigans montes de superioribus suis; de fructu operum tuorum satiabitur terra:
El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
14 producens fœnum jumentis, et herbam servituti hominum, ut educas panem de terra,
El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
15 et vinum lætificet cor hominis: ut exhilaret faciem in oleo, et panis cor hominis confirmet.
Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
16 Saturabuntur ligna campi, et cedri Libani quas plantavit:
Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
17 illic passeres nidificabunt: herodii domus dux est eorum.
Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
18 Montes excelsi cervis; petra refugium herinaciis.
Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
19 Fecit lunam in tempora; sol cognovit occasum suum.
El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
20 Posuisti tenebras, et facta est nox; in ipsa pertransibunt omnes bestiæ silvæ:
Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
21 catuli leonum rugientes ut rapiant, et quærant a Deo escam sibi.
Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
22 Ortus est sol, et congregati sunt, et in cubilibus suis collocabuntur.
Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
23 Exibit homo ad opus suum, et ad operationem suam usque ad vesperum.
Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
24 Quam magnificata sunt opera tua, Domine! omnia in sapientia fecisti; impleta est terra possessione tua.
DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
25 Hoc mare magnum et spatiosum manibus; illic reptilia quorum non est numerus: animalia pusilla cum magnis.
Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
26 Illic naves pertransibunt; draco iste quem formasti ad illudendum ei.
Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
27 Omnia a te expectant ut des illis escam in tempore.
Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
28 Dante te illis, colligent; aperiente te manum tuam, omnia implebuntur bonitate.
Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
29 Avertente autem te faciem, turbabuntur; auferes spiritum eorum, et deficient, et in pulverem suum revertentur.
Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
30 Emittes spiritum tuum, et creabuntur, et renovabis faciem terræ.
Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
31 Sit gloria Domini in sæculum; lætabitur Dominus in operibus suis.
Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
32 Qui respicit terram, et facit eam tremere; qui tangit montes, et fumigant.
El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
33 Cantabo Domino in vita mea; psallam Deo meo quamdiu sum.
Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
34 Jucundum sit ei eloquium meum; ego vero delectabor in Domino.
Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
35 Deficiant peccatores a terra, et iniqui, ita ut non sint. Benedic, anima mea, Domino.
Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
