Psalmorum 102

1 Oratio pauperis, cum anxius fuerit, et in conspectu Domini effuderit precem suam. Domine, exaudi orationem meam, et clamor meus ad te veniat.

O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

2 Non avertas faciem tuam a me: in quacumque die tribulor, inclina ad me aurem tuam; in quacumque die invocavero te, velociter exaudi me.

Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

3 Quia defecerunt sicut fumus dies mei, et ossa mea sicut cremium aruerunt.

Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

4 Percussus sum ut fœnum, et aruit cor meum, quia oblitus sum comedere panem meum.

Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

5 A voce gemitus mei adhæsit os meum carni meæ.

Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

6 Similis factus sum pellicano solitudinis; factus sum sicut nycticorax in domicilio.

Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

7 Vigilavi, et factus sum sicut passer solitarius in tecto.

Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

8 Tota die exprobrabant mihi inimici mei, et qui laudabant me adversum me jurabant:

Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

9 quia cinerem tamquam panem manducabam, et potum meum cum fletu miscebam,

Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

10 a facie iræ et indignationis tuæ: quia elevans allisisti me.

Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

11 Dies mei sicut umbra declinaverunt, et ego sicut fœnum arui.

Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

12 Tu autem, Domine, in æternum permanes, et memoriale tuum in generationem et generationem.

Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

13 Tu exsurgens misereberis Sion, quia tempus miserendi ejus, quia venit tempus:

Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

14 quoniam placuerunt servis tuis lapides ejus, et terræ ejus miserebuntur.

Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

15 Et timebunt gentes nomen tuum, Domine, et omnes reges terræ gloriam tuam:

Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

16 quia ædificavit Dominus Sion, et videbitur in gloria sua.

Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

17 Respexit in orationem humilium et non sprevit precem eorum.

Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

18 Scribantur hæc in generatione altera, et populus qui creabitur laudabit Dominum.

Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

19 Quia prospexit de excelso sancto suo; Dominus de cælo in terram aspexit:

Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

20 ut audiret gemitus compeditorum; ut solveret filios interemptorum:

Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

21 ut annuntient in Sion nomen Domini, et laudem ejus in Jerusalem:

Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

22 in conveniendo populos in unum, et reges, ut serviant Domino.

Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

23 Respondit ei in via virtutis suæ: Paucitatem dierum meorum nuntia mihi:

El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

24 ne revoces me in dimidio dierum meorum, in generationem et generationem anni tui.

Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

25 Initio tu, Domine, terram fundasti, et opera manuum tuarum sunt cæli.

Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

26 Ipsi peribunt, tu autem permanes; et omnes sicut vestimentum veterascent. Et sicut opertorium mutabis eos, et mutabuntur;

Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

27 tu autem idem ipse es, et anni tui non deficient.

Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

28 Filii servorum tuorum habitabunt, et semen eorum in sæculum dirigetur.

Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.