< Proverbiorum 9 >
1 Sapientia ædificavit sibi domum: excidit columnas septem.
Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a dăltuit cele șapte coloane;
2 Immolavit victimas suas, miscuit vinum, et proposuit mensam suam.
Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul, și-a pregătit și masa.
3 Misit ancillas suas ut vocarent ad arcem et ad mœnia civitatis.
Și-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetății:
4 Si quis est parvulus, veniat ad me. Et insipientibus locuta est:
Oricine este simplu, să se abată aici; și celui ce îi lipsește înțelegere îi spune:
5 Venite, comedite panem meum, et bibite vinum quod miscui vobis.
Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat.
6 Relinquite infantiam, et vivite, et ambulate per vias prudentiæ.
Părăsește pe nebuni și vei trăi; și mergi pe calea înțelegerii.
7 Qui erudit derisorem, ipse injuriam sibi facit, et qui arguit impium, sibi maculam generat.
Cel ce mustră un batjocoritor își aduce rușine; și cel ce ceartă un om stricat își aduce lui însuși o pată.
8 Noli arguere derisorem, ne oderit te: argue sapientem, et diliget te.
Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înțelept și te va iubi.
9 Da sapienti occasionem, et addetur ei sapientia; doce justum, et festinabit accipere.
Dă învățătură unui om înțelept și el va fi tot mai înțelept; învață un om drept și el va crește în învățătură.
10 Principium sapientiæ timor Domini, et scientia sanctorum prudentia.
Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii, și cunoașterea celui sfânt este înțelegere.
11 Per me enim multiplicabuntur dies tui, et addentur tibi anni vitæ.
Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulțite și ani vor fi adăugați vieții tale.
12 Si sapiens fueris, tibimetipsi eris; si autem illusor, solus portabis malum.
Dacă ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; dar dacă batjocorești, singur o vei purta.
13 Mulier stulta et clamosa, plenaque illecebris, et nihil omnino sciens,
O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă și nu știe nimic.
14 sedit in foribus domus suæ, super sellam in excelso urbis loco,
Fiindcă ea șade la ușa casei ei, pe un scaun, în locurile înalte ale cetății,
15 ut vocaret transeuntes per viam, et pergentes itinere suo:
Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
16 Qui est parvulus declinet ad me. Et vecordi locuta est:
Orice simplu, să se abată pe aici; și celui ce îi lipsește înțelegerea, îi spune:
17 Aquæ furtivæ dulciores sunt, et panis absconditus suavior.
Apele furate sunt dulci și pâinea mâncată în taină este plăcută.
18 Et ignoravit quod ibi sint gigantes, et in profundis inferni convivæ ejus. (Sheol )
Dar el nu știe că acolo sunt morții și oaspeții ei sunt în adâncurile iadului. (Sheol )