Proverbiorum 2
1 Fili mi, si susceperis sermones meos, et mandata mea absconderis penes te:
Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele și vei ascunde poruncile mele în tine,
2 ut audiat sapientiam auris tua, inclina cor tuum ad cognoscendam prudentiam.
Astfel încât îți apleci urechea la înțelepciune și îți dedici inima înțelegerii,
3 Si enim sapientiam invocaveris, et inclinaveris cor tuum prudentiæ;
Da, dacă strigi după cunoaștere și îți înalți vocea pentru înțelegere,
4 si quæsieris eam quasi pecuniam, et sicut thesauros effoderis illam:
Dacă o cauți precum argintul și o cercetezi ca pe tezaure ascunse,
5 tunc intelliges timorem Domini, et scientiam Dei invenies,
Atunci vei înțelege teama de DOMNUL și vei găsi cunoașterea lui Dumnezeu.
6 quia Dominus dat sapientiam, et ex ore ejus prudentia et scientia.
Fiindcă DOMNUL dă înțelepciune; din gura lui vin cunoaștere și înțelegere.
7 Custodiet rectorum salutem, et proteget gradientes simpliciter,
El strânge înțelepciune sănătoasă pentru cel drept; este un scut celor ce umblă cu integritate.
8 servans semitas justitiæ, et vias sanctorum custodiens.
El păzește cărările judecății și păstrează calea sfinților săi.
9 Tunc intelliges justitiam, et judicium, et æquitatem, et omnem semitam bonam.
Atunci vei înțelege dreptatea și judecata și echitatea, da, fiecare cărare bună.
10 Si intraverit sapientia cor tuum, et scientia animæ tuæ placuerit,
Când înțelepciunea intră în inima ta și cunoașterea este plăcută sufletului tău,
11 consilium custodiet te, et prudentia servabit te:
Atunci discernerea te va păstra, înțelegerea te va păzi,
12 ut eruaris a via mala, et ab homine qui perversa loquitur;
Pentru a te scăpa de calea omului rău, de omul care vorbește lucruri perverse;
13 qui relinquunt iter rectum, et ambulant per vias tenebrosas;
De cel care lasă cărările integrității pentru a umbla pe căile întunericului;
14 qui lætantur cum malefecerint, et exsultant in rebus pessimis;
Care se bucură să facă răul și se desfată în perversitatea celui stricat;
15 quorum viæ perversæ sunt, et infames gressus eorum.
Ale căror căi sunt strâmbe și perverși în cărările lor;
16 Ut eruaris a muliere aliena, et ab extranea quæ mollit sermones suos,
Pentru a te elibera de femeia străină, chiar de străina care lingușește prin cuvintele ei;
17 et relinquit ducem pubertatis suæ,
Care părăsește pe călăuza tinereții ei și uită legământul Dumnezeului ei,
18 et pacti Dei sui oblita est. Inclinata est enim ad mortem domus ejus, et ad inferos semitæ ipsius. (questioned)
Deoarece casa ei se apleacă spre moarte și cărările ei spre cei morți.
19 Omnes qui ingrediuntur ad eam non revertentur, nec apprehendent semitas vitæ.
Niciunul dintre cei ce merg la ea nu se mai întoarce, nici cărările vieții nu apucă.
20 Ut ambules in via bona, et calles justorum custodias:
Ca să umbli pe calea celor buni și să ții cărările celor drepți.
21 qui enim recti sunt habitabunt in terra, et simplices permanebunt in ea;
Fiindcă toți cei integri vor locui în țară și cei desăvârșiți vor rămâne în ea.
22 impii vero de terra perdentur, et qui inique agunt auferentur ex ea.
Dar cei stricați vor fi stârpiți de pe pământ și călcătorii [de lege] vor fi dezrădăcinați din el.
