Proverbiorum 19
1 Melior est pauper qui ambulat in simplicitate sua quam dives torquens labia sua, et insipiens.
Mai bine săracul care umblă în integritatea lui, decât cel pervers în buzele lui și este un prost.
2 Ubi non est scientia animæ, non est bonum, et qui festinus est pedibus offendet.
De asemenea, nu este bine ca sufletul să fie lipsit de cunoaștere; și cel ce se grăbește cu picioarele sale păcătuiește.
3 Stultitia hominis supplantat gressus ejus, et contra Deum fervet animo suo.
Nechibzuința omului îi pervertește calea, și inima sa se înfurie împotriva DOMNULUI.
4 Divitiæ addunt amicos plurimos; a paupere autem et hi quos habuit separantur.
Averea face mulți prieteni, dar săracul este separat de aproapele său.
5 Testis falsus non erit impunitus, et qui mendacia loquitur non effugiet.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni nu va scăpa.
6 Multi colunt personam potentis, et amici sunt dona tribuentis.
Mulți vor implora favoarea prințului, și fiecare om este prietenul celui ce dă daruri.
7 Fratres hominis pauperis oderunt eum; insuper et amici procul recesserunt ab eo. Qui tantum verba sectatur nihil habebit;
Toți frații celui sărac îl urăsc; cu cât mai mult se îndepărtează prietenii lui de el? El îi urmărește cu vorbe, totuși ei îi lipsesc.
8 qui autem possessor est mentis diligit animam suam, et custos prudentiæ inveniet bona.
Cel ce obține înțelepciune își iubește propriul suflet; cel ce păstrează înțelegerea va găsi binele.
9 Falsus testis non erit impunitus, et qui loquitur mendacia peribit.
Un martor fals nu va rămâne nepedepsit și cel ce vântură minciuni va pieri.
10 Non decent stultum deliciæ, nec servum dominari principibus.
Desfătarea nu este potrivită pentru un prost; cu atât mai puțin pentru un servitor să aibă conducere peste prinți.
11 Doctrina viri per patientiam noscitur, et gloria ejus est iniqua prætergredi.
Discernământul unui om amână mânia sa; și este gloria lui să treacă cu vederea o fărădelege.
12 Sicut fremitus leonis, ita et regis ira, et sicut ros super herbam, ita et hilaritas ejus.
Furia împăratului este ca răgetul leului, dar favoarea lui este ca roua peste iarbă.
13 Dolor patris filius stultus, et tecta jugiter perstillantia litigiosa mulier.
Un fiu prost este nenorocirea tatălui său, și certurile soției sunt picurare neîncetată.
14 Domus et divitiæ dantur a parentibus; a Domino autem proprie uxor prudens.
Casa și averile sunt moștenirea părinților, și o soție chibzuită este de la DOMNUL.
15 Pigredo immittit soporem, et anima dissoluta esuriet.
Lenevia te aruncă într-un somn adânc, și un suflet trândav va suferi foame.
16 Qui custodit mandatum custodit animam suam; qui autem negligit viam suam mortificabitur.
Cel ce păstrează porunca își păstrează propriul suflet, dar cel care își disprețuiește căile va muri.
17 Fœneratur Domino qui miseretur pauperis, et vicissitudinem suam reddet ei.
Cel ce are milă de sărac împrumută DOMNULUI, și ceea ce el a dat, el îi va plăti din nou.
18 Erudi filium tuum; ne desperes: ad interfectionem autem ejus ne ponas animam tuam.
Disciplinează pe fiul tău cât este speranță și nu lăsa sufletul tău să cedeze din cauza plânsului său.
19 Qui impatiens est sustinebit damnum, et cum rapuerit, aliud apponet.
Un om al unei mari furii va suferi pedeapsă; deoarece, dacă îl eliberezi, totuși va trebui să o faci din nou.
20 Audi consilium, et suscipe disciplinam, ut sis sapiens in novissimis tuis.
Ascultă sfatul și primește instruirea, ca să fii înțelept la sfârșitul tău.
21 Multæ cogitationes in corde viri; voluntas autem Domini permanebit.
Multe sunt planurile în inima unui om; totuși sfatul DOMNULUI, acela va sta în picioare.
22 Homo indigens misericors est, et melior est pauper quam vir mendax.
Dorința unui om este bunătatea sa, și un om sărac este mai bun decât un mincinos.
23 Timor Domini ad vitam, et in plenitudine commorabitur absque visitatione pessima.
Teama de DOMNUL tinde la viață, și cel ce o are va trăi satisfăcut; nu va fi vizitat de rău.
24 Abscondit piger manum suam sub ascella, nec ad os suum applicat eam.
Un leneș își ascunde mâna în sân și nici măcar nu și-o duce la gură din nou.
25 Pestilente flagellato stultus sapientior erit; si autem corripueris sapientem, intelliget disciplinam.
Lovește pe batjocoritor și cel simplu va lua seama; și mustră pe unul ce are înțelegere și el va înțelege cunoașterea.
26 Qui affligit patrem, et fugat matrem, ignominiosus est et infelix.
Cel ce jefuiește pe tată și își alungă mama, este un fiu care face rușine și aduce ocară.
27 Non cesses, fili, audire doctrinam, nec ignores sermones scientiæ.
Încetează, fiul meu, să asculți instruirea care te abate de la cuvintele cunoașterii.
28 Testis iniquus deridet judicium, et os impiorum devorat iniquitatem.
Un martor neevlavios batjocorește judecata, și gura celui stricat mănâncă nelegiuire.
29 Parata sunt derisoribus judicia, et mallei percutientes stultorum corporibus.
Judecăți sunt pregătite pentru batjocoritori și lovituri pentru spatele proștilor.
