Proverbiorum 17
1 Melior est buccella sicca cum gaudio quam domus plena victimis cum jurgio.
Mai bine o bucată de pâine uscată și liniște cu ea, decât o casă plină de carnea sacrificiilor cu ceartă.
2 Servus sapiens dominabitur filiis stultis, et inter fratres hæreditatem dividet.
Un servitor înțelept va conduce peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire între frați.
3 Sicut igne probatur argentum et aurum camino, ita corda probat Dominus.
Creuzetul este pentru argint și cuptorul pentru aur, dar DOMNUL încearcă inimile.
4 Malus obedit linguæ iniquæ, et fallax obtemperat labiis mendacibus.
Un făptuitor al stricăciunii dă atenție buzelor înșelătoare, și un mincinos deschide urechea la o limbă rea.
5 Qui despicit pauperem exprobrat factori ejus, et qui ruina lætatur alterius non erit impunitus.
Oricine batjocorește pe sărac ocărăște pe Făcătorul său, și cel care se bucură la dezastre nu va rămâne nepedepsit.
6 Corona senum filii filiorum, et gloria filiorum patres eorum.
Copiii copiilor sunt coroana bătrânilor și gloria copiilor sunt părinții lor.
7 Non decent stultum verba composita, nec principem labium mentiens.
Prostului nu i se potrivește o vorbire aleasă; cu atât mai puțin buze mincinoase unui prinț.
8 Gemma gratissima exspectatio præstolantis; quocumque se vertit, prudenter intelligit.
Un dar este asemenea unei pietre prețioase în ochii celui ce îl are; oriîncotro se întoarce, prosperă.
9 Qui celat delictum quærit amicitias; qui altero sermone repetit, separat fœderatos.
Cel ce acoperă o fărădelege caută iubire, dar cel ce tot repetă un lucru separă prieteni buni.
10 Plus proficit correptio apud prudentem, quam centum plagæ apud stultum.
O mustrare își găsește loc mult mai adânc la un om înțelept, decât o sută de lovituri la un prost.
11 Semper jurgia quærit malus: angelus autem crudelis mittetur contra eum.
Un om care face rău caută numai rebeliune; de aceea împotriva lui va fi trimis un mesager crud.
12 Expedit magis ursæ occurrere raptis fœtibus, quam fatuo confidenti in stultitia sua.
Mai bine să întâlnească un om o ursoaică jefuită de puii ei, decât un prost în nechibzuința lui.
13 Qui reddit mala pro bonis, non recedet malum de domo ejus.
Oricine răsplătește cu rău pentru bine, răul nu se va depărta de casa lui.
14 Qui dimittit aquam caput est jurgiorum, et antequam patiatur contumeliam judicium deserit.
Începutul certei este ca atunci când cineva dă drumul la ape; de aceea părăsește cearta înainte să fii amestecat în ea.
15 Qui justificat impium, et qui condemnat justum, abominabilis est uterque apud Deum.
Cel ce declară drept pe cel stricat și cel ce condamnă pe cel drept, chiar amândoi sunt urâciune pentru DOMNUL.
16 Quid prodest stulto habere divitias, cum sapientiam emere non possit? Qui altum facit domum suam quærit ruinam, et qui evitat discere incidet in mala.
La ce folosește un preț în mâna unui prost pentru a obține înțelepciune, văzând că nu are inimă pentru aceasta?
17 Omni tempore diligit qui amicus est, et frater in angustiis comprobatur.
Un prieten iubește în toate timpurile, și un frate este născut pentru timpuri de restriște.
18 Stultus homo plaudet manibus, cum spoponderit pro amico suo.
Un om lipsit de înțelegere bate palma și devine garant în prezența prietenilor săi.
19 Qui meditatur discordias diligit rixas, et qui exaltat ostium quærit ruinam.
Cel ce iubește cearta iubește fărădelegea, și cel ce își înalță poarta caută distrugere.
20 Qui perversi cordis est non inveniet bonum, et qui vertit linguam incidet in malum.
Cel ce are o inimă perversă nu găsește niciun bine, și cel ce are o limbă perversă cade în ticăloșie.
21 Natus est stultus in ignominiam suam; sed nec pater in fatuo lætabitur.
Cel ce dă naștere unui prost face aceasta spre întristarea lui, și tatăl unui nebun nu are bucurie.
22 Animus gaudens ætatem floridam facit; spiritus tristis exsiccat ossa.
O inimă veselă face bine ca un medicament, dar un duh frânt usucă oasele.
23 Munera de sinu impius accipit, ut pervertat semitas judicii.
Un om stricat ia un dar din sân ca să strice căile judecății.
24 In facie prudentis lucet sapientia; oculi stultorum in finibus terræ.
Înțelepciune este înaintea celui ce are înțelegere, dar ochii unui prost sunt ațintiți la marginile pământului.
25 Ira patris filius stultus, et dolor matris quæ genuit eum.
Un fiu prost este o mâhnire pentru tatăl său și amărăciune pentru cea care l-a născut.
26 Non est bonum damnum inferre justo, nec percutere principem qui recta judicat.
De asemenea să pedepsești pe cel drept nu este bine, nici să lovești pe prinți pentru echitate.
27 Qui moderatur sermones suos doctus et prudens est, et pretiosi spiritus vir eruditus.
Cel ce are cunoaștere își cruță cuvintele, și un om al înțelegerii are un duh ales.
28 Stultus quoque, si tacuerit, sapiens reputabitur, et si compresserit labia sua, intelligens.
Chiar un nebun este considerat înțelept când își ține gura, și cel ce își închide buzele ca om chibzuit.
