Proverbiorum 16
1 Hominis est animam præparare, et Domini gubernare linguam.
Pregătirile inimii în om și răspunsul limbii sunt de la DOMNUL.
2 Omnes viæ hominis patent oculis ejus; spirituum ponderator est Dominus.
Toate căile unui om sunt curate în proprii lui ochi, dar DOMNUL cântărește duhurile.
3 Revela Domino opera tua, et dirigentur cogitationes tuæ.
Încredințează lucrările tale DOMNULUI și gândurile tale vor fi întemeiate.
4 Universa propter semetipsum operatus est Dominus; impium quoque ad diem malum.
DOMNUL a făcut pentru el însuși toate lucrurile; da, chiar pe cel stricat pentru ziua răului.
5 Abominatio Domini est omnis arrogans; etiamsi manus ad manum fuerit, non est innocens. Initium viæ bonæ facere justitiam; accepta est autem apud Deum magis quam immolare hostias.
Fiecare om îngâmfat în inimă este urâciune pentru DOMNUL; deși merge mână în mână, el nu va rămâne nepedepsit.
6 Misericordia et veritate redimitur iniquitas, et in timore Domini declinatur a malo.
Prin milă și adevăr nelegiuirea este îndepărtată, și prin teama de DOMNUL oamenii se depărtează de rău.
7 Cum placuerint Domino viæ hominis, inimicos quoque ejus convertet ad pacem.
Când căile unui om îi plac DOMNULUI, el face chiar pe dușmanii lui să fie în pace cu el.
8 Melius est parum cum justitia quam multi fructus cum iniquitate.
Mai bine puțin cu dreptate, decât venituri mari fără dreptate.
9 Cor hominis disponit viam suam, sed Domini est dirigere gressus ejus.
Inima unui om plănuiește calea lui, dar DOMNUL îi conduce pașii.
10 Divinatio in labiis regis; in judicio non errabit os ejus.
O hotărâre divină este pe buzele împăratului; gura lui nu încalcă legea în judecată.
11 Pondus et statera judicia Domini sunt, et opera ejus omnes lapides sacculi.
O greutate și o balanță dreaptă sunt ale DOMNULUI; toate greutățile din pungă sunt lucrarea lui.
12 Abominabiles regi qui agunt impie, quoniam justitia firmatur solium.
Pentru împărați este urâciune să comită stricăciune, pentru că tronul este întemeiat prin dreptate.
13 Voluntas regum labia justa; qui recta loquitur diligetur.
Buzele drepte sunt desfătarea împăraților și ei iubesc pe acela care vorbește drept.
14 Indignatio regis nuntii mortis, et vir sapiens placabit eam.
Furia unui împărat este ca mesagerii morții, dar un om înțelept o va potoli.
15 In hilaritate vultus regis vita, et clementia ejus quasi imber serotinus.
În lumina înfățișării împăratului este viață; și favoarea lui este ca un nor de ploaie de primăvară.
16 Posside sapientiam, quia auro melior est, et acquire prudentiam, quia pretiosior est argento.
Cu cât este mai bine a obține înțelepciune decât aur! Și a obține înțelegere mai de ales decât argint!
17 Semita justorum declinat mala; custos animæ suæ servat viam suam.
Calea largă a celor integri este să se depărteze de rău; cel ce își păzește calea își păstrează sufletul.
18 Contritionem præcedit superbia, et ante ruinam exaltatur spiritus.
Mândria merge înaintea distrugerii și un duh îngâmfat înaintea căderii.
19 Melius est humiliari cum mitibus quam dividere spolia cum superbis.
Mai bine să ai un duh umil cu cei de jos, decât să împarți prada cu cei mândri.
20 Eruditus in verbo reperiet bona, et qui sperat in Domino beatus est.
Cel ce se comportă cu înțelepciune într-un lucru va găsi binele; și oricine se încrede în DOMNUL este fericit.
21 Qui sapiens est corde appellabitur prudens, et qui dulcis eloquio majora percipiet.
Cel înțelept în inimă se va numi chibzuit; și dulceața buzelor adaugă învățătură.
22 Fons vitæ eruditio possidentis; doctrina stultorum fatuitas.
Înțelegerea este un izvor de viață pentru cel ce o are, dar instruirea nechibzuiților este nechibzuință.
23 Cor sapientis erudiet os ejus, et labiis ejus addet gratiam.
Inima celui înțelept îi face gura chibzuită și adaugă învățătură buzelor sale.
24 Favus mellis composita verba; dulcedo animæ sanitas ossium.
Cuvintele plăcute sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet și sănătate pentru oase.
25 Est via quæ videtur homini recta, et novissima ejus ducunt ad mortem.
Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
26 Anima laborantis laborat sibi, quia compulit eum os suum.
Cel ce muncește, muncește pentru el însuși, fiindcă gura lui poftește aceasta de la el.
27 Vir impius fodit malum, et in labiis ejus ignis ardescit.
Un om neevlavios sapă să scoată răul la iveală și pe buzele sale este ca un foc arzător.
28 Homo perversus suscitat lites, et verbosus separat principes.
Un om pervers seamănă ceartă, și un șoptitor desparte prieteni buni.
29 Vir iniquus lactat amicum suum, et ducit eum per viam non bonam.
Un om violent ademenește pe aproapele său și îl conduce pe calea care nu este bună.
30 Qui attonitis oculis cogitat prava, mordens labia sua perficit malum.
El își închide ochii ca să uneltească lucruri perverse; mișcându-și buzele duce răul la împlinire.
31 Corona dignitatis senectus, quæ in viis justitiæ reperietur.
Capul cărunt este o coroană a gloriei, dacă este găsit pe calea dreptății.
32 Melior est patiens viro forti, et qui dominatur animo suo expugnatore urbium.
Cel încet la mânie este mai bun decât cel tare, și cel ce își stăpânește duhul, decât cel ce ia o cetate.
33 Sortes mittuntur in sinum, sed a Domino temperantur.
Sorțul este aruncat în poală, dar întregul verdict al acestuia este al DOMNULUI.
