< Proverbiorum 13 >
1 Filius sapiens doctrina patris; qui autem illusor est non audit cum arguitur.
Un fiu înțelept ascultă instruirea tatălui său, dar un batjocoritor nu ascultă mustrarea.
2 De fructu oris sui homo satiabitur bonis: anima autem prævaricatorum iniqua.
Un om va mânca ce este bun prin rodul gurii sale, dar sufletul călcătorilor [de lege] va mânca violență.
3 Qui custodit os suum custodit animam suam; qui autem inconsideratus est ad loquendum, sentiet mala.
Cel ce își păzește gura își păstrează viața, dar cel ce își deschide larg buzele va avea distrugere.
4 Vult et non vult piger; anima autem operantium impinguabitur.
Sufletul celui leneș dorește și nu are nimic; dar sufletul celor harnici va fi îngrășat.
5 Verbum mendax justus detestabitur; impius autem confundit, et confundetur.
Un om drept urăște minciuna, dar un om stricat este scârbos și ajunge de rușine.
6 Justitia custodit innocentis viam, impietas autem peccatorem supplantat.
Dreptatea păzește pe cel integru în calea sa, dar stricăciunea răstoarnă pe păcătos.
7 Est quasi dives, cum nihil habeat, et est quasi pauper, cum in multis divitiis sit.
Este unul care face pe bogatul, totuși nu are nimic; este unul care face pe săracul, totuși are mari bogății.
8 Redemptio animæ viri divitiæ suæ; qui autem pauper est, increpationem non sustinet.
Răscumpărarea vieții unui om sunt bogățiile sale, dar săracul nu ascultă mustrarea.
9 Lux justorum lætificat: lucerna autem impiorum extinguetur.
Lumina celor drepți se bucură, dar lampa celor stricați va fi stinsă.
10 Inter superbos semper jurgia sunt; qui autem agunt omnia cum consilio, reguntur sapientia.
Numai prin mândrie vine cearta, dar înțelepciunea este cu cei bine sfătuiți.
11 Substantia festinata minuetur; quæ autem paulatim colligitur manu, multiplicabitur.
Averea obținută prin deșertăciune va fi micșorată, dar cel ce adună prin muncă va crește.
12 Spes quæ differtur affligit animam; lignum vitæ desiderium veniens.
Speranța amânată face inima bolnavă, dar când vine dorința, ea este un pom al vieții.
13 Qui detrahit alicui rei, ipse se in futurum obligat; qui autem timet præceptum, in pace versabitur. Animæ dolosæ errant in peccatis: justi autem misericordes sunt, et miserantur.
Oricine disprețuiește cuvântul va fi nimicit, dar cel ce se teme de poruncă va fi răsplătit.
14 Lex sapientis fons vitæ, ut declinet a ruina mortis.
Legea celui înțelept este un izvor al vieții, pentru a depărta de capcanele morții.
15 Doctrina bona dabit gratiam; in itinere contemptorum vorago.
Buna înțelegere dă favoare, dar calea călcătorilor [de lege] este grea.
16 Astutus omnia agit cum consilio; qui autem fatuus est aperit stultitiam.
Fiecare om chibzuit lucrează cu cunoaștere, dar un prost își dă pe față nechibzuința.
17 Nuntius impii cadet in malum; legatus autem fidelis, sanitas.
Un mesager stricat cade în ticăloșie, dar un ambasador credincios este sănătate.
18 Egestas et ignominia ei qui deserit disciplinam; qui autem acquiescit arguenti glorificabitur.
Sărăcie și rușine vor fi pentru cel ce refuză instruirea, dar cel ce dă atenție mustrării va fi onorat.
19 Desiderium si compleatur delectat animam; detestantur stulti eos qui fugiunt mala.
Dorința împlinită este dulce pentru suflet, dar este urâciune pentru proști să se depărteze de rău.
20 Qui cum sapientibus graditur sapiens erit; amicus stultorum similis efficietur.
Cel ce umblă cu oameni înțelepți va fi înțelept, dar un însoțitor al proștilor va fi nimicit.
21 Peccatores persequitur malum, et justis retribuentur bona.
Răul urmărește pe păcătoși, dar cei drepți vor fi răsplătiți cu bine.
22 Bonus reliquit hæredes filios et nepotes, et custoditur justo substantia peccatoris.
Un om bun lasă o moștenire copiilor copiilor săi, dar averea păcătosului este păstrată pentru cel drept.
23 Multi cibi in novalibus patrum, et aliis congregantur absque judicio.
Mâncare multă este în arătura celui sărac, dar este unul nimicit din lipsă de judecată.
24 Qui parcit virgæ odit filium suum; qui autem diligit illum instanter erudit.
Cel care cruță nuiaua sa își urăște fiul, dar cel care îl iubește, îl disciplinează la timp.
25 Justus comedit et replet animam suam; venter autem impiorum insaturabilis.
Cel drept mănâncă până la săturarea sufletului său, dar pântecele celor stricați va duce lipsă.