Proverbiorum 11
1 Statera dolosa abominatio est apud Dominum, et pondus æquum voluntas ejus.
O balanță înșelătoare este urâciune pentru DOMNUL, dar o greutate întreagă este desfătarea lui.
2 Ubi fuerit superbia, ibi erit et contumelia; ubi autem est humilitas, ibi et sapientia.
Când vine mândria, atunci vine rușinea; dar cu cei umili este înțelepciunea.
3 Simplicitas justorum diriget eos, et supplantatio perversorum vastabit illos.
Integritatea celor drepți îi va călăuzi, dar perversitatea călcătorilor [de lege] îi va nimici.
4 Non proderunt divitiæ in die ultionis; justitia autem liberabit a morte.
Averea nu folosește în ziua furiei, dar dreptatea eliberează de la moarte.
5 Justitia simplicis diriget viam ejus, et in impietate sua corruet impius.
Dreptatea celui desăvârșit îi va îndrepta calea, dar cel stricat va cădea prin propria lui stricăciune.
6 Justitia rectorum liberabit eos, et in insidiis suis capientur iniqui.
Dreptatea celor integri îi va elibera, dar călcătorii [de lege] vor fi prinși în răutatea lor.
7 Mortuo homine impio, nulla erit ultra spes, et exspectatio sollicitorum peribit.
Când un om stricat moare, așteptarea lui va pieri; și speranța celor nedrepți piere.
8 Justus de angustia liberatus est, et tradetur impius pro eo.
Cel drept este eliberat din tulburare, iar în locul lui vine cel stricat.
9 Simulator ore decipit amicum suum; justi autem liberabuntur scientia.
Un fățarnic nimicește pe aproapele său cu gura sa, dar prin cunoaștere cei drepți vor fi eliberați.
10 In bonis justorum exsultabit civitas, et in perditione impiorum erit laudatio.
Când le merge bine celor drepți, cetatea se bucură, și când pier cei stricați, sunt strigăte.
11 Benedictione justorum exaltabitur civitas, et ore impiorum subvertetur.
Prin binecuvântarea celor integri este înălțată cetatea, dar prin gura celor stricați este doborâtă.
12 Qui despicit amicum suum indigens corde est; vir autem prudens tacebit.
Cel lipsit de înțelepciune disprețuiește pe aproapele său, dar un om al înțelegerii tace.
13 Qui ambulat fraudulenter, revelat arcana; qui autem fidelis est animi, celat amici commissum.
Un bârfitor dezvăluie taine, dar cel al unui duh credincios ascunde lucrul.
14 Ubi non est gubernator, populus corruet; salus autem, ubi multa consilia.
Unde nu este sfat, poporul cade; dar în mulțimea sfătuitorilor este siguranță.
15 Affligetur malo qui fidem facit pro extraneo; qui autem cavet laqueos securus erit.
Cel care este garant pentru un străin, va suferi rău pentru aceasta; și cel ce urăște a fi garanție este în siguranță.
16 Mulier gratiosa inveniet gloriam, et robusti habebunt divitias.
O femeie cu har păstrează onoarea, și cei puternici păstrează bogății.
17 Benefacit animæ suæ vir misericors; qui autem crudelis est, etiam propinquos abjicit.
Omul milos face bine sufletului său, dar cel crud își tulbură propria sa carne.
18 Impius facit opus instabile, seminanti autem justitiam merces fidelis.
Cel stricat lucrează o lucrare înșelătoare, dar celui ce seamănă dreptate îi va veni o răsplată sigură.
19 Clementia præparat vitam, et sectatio malorum mortem.
Așa cum dreptatea tinde la viață, tot așa, cel ce urmărește răul îl urmărește pentru propria lui moarte.
20 Abominabile Domino cor pravum, et voluntas ejus in iis qui simpliciter ambulant.
Cei ai unei inimi perverse sunt urâciune pentru DOMNUL, dar cei integri în căile lor sunt desfătarea lui.
21 Manus in manu non erit innocens malus; semen autem justorum salvabitur.
Deși sunt mână în mână, cei stricați nu vor fi nepedepsiți; dar sămânța celor drepți va fi eliberată.
22 Circulus aureus in naribus suis, mulier pulchra et fatua.
Ca o bijuterie de aur în râtul unui porc, așa este o femeie frumoasă fără discernământ.
23 Desiderium justorum omne bonum est; præstolatio impiorum furor.
Dorința celor drepți nu este decât bună, dar așteptarea celor stricați este furie.
24 Alii dividunt propria, et ditiores fiunt; alii rapiunt non sua, et semper in egestate sunt.
Este unul care împrăștie și totuși are mai mult; și este cel care păstrează mai mult decât este potrivit, dar tinde la sărăcie.
25 Anima quæ benedicit impinguabitur, et qui inebriat, ipse quoque inebriabitur.
Sufletul darnic va fi îngrășat, și cel ce adapă va fi și el adăpat.
26 Qui abscondit frumenta maledicetur in populis; benedictio autem super caput vendentium.
Pe cel ce oprește grânele, pe acela îl va blestema poporul; dar binecuvântare va fi peste capul celui ce le vinde.
27 Bene consurgit diluculo qui quærit bona; qui autem investigator malorum est, opprimetur ab eis.
Cel ce caută stăruitor binele procură favoare, dar cel ce caută ticăloșie, aceasta va veni peste el.
28 Qui confidit in divitiis suis corruet: justi autem quasi virens folium germinabunt.
Cel ce se încrede în bogățiile lui va cădea, dar cel drept va înverzi ca o ramură.
29 Qui conturbat domum suam possidebit ventos, et qui stultus est serviet sapienti.
Cel ce își tulbură casa va moșteni vânt; și nebunul va fi servitor al celui înțelept în inimă.
30 Fructus justi lignum vitæ, et qui suscipit animas sapiens est.
Rodul celui drept este un pom al vieții, și cel ce câștigă suflete este înțelept.
31 Si justus in terra recipit, quanto magis impius et peccator!
Iată, cel drept va fi recompensat pe pământ; cu atât mai mult cel stricat și cel păcătos.
