Nahum Propheta 3
1 Væ civitas sanguinum, universa mendacii dilaceratione plena! non recedet a te rapina.
Vai cetăţii sângeroase! Este plină toată de minciuni și jefuire; prada nu se depărtează;
2 Vox flagelli, et vox impetus rotæ, et equi frementis, et quadrigæ ferventis, et equitis ascendentis,
Zgomotul unui bici și zgomotul huruitului roţilor și al cailor galopând și al carelor sărind.
3 et micantis gladii, et fulgurantis hastæ, et multitudinis interfectæ, et gravis ruinæ; nec est finis cadaverum, et corruent in corporibus suis.
Călăreţul ridică deopotrivă sabia strălucitoare și suliţa scânteietoare și este o mulţime de uciși și un număr mare de trupuri moarte; și nu este sfârșit al cadavrelor lor; se poticnesc de cadavrele lor;
4 Propter multitudinem fornicationum meretricis speciosæ, et gratæ, et habentis maleficia, quæ vendidit gentes in fornicationibus suis, et familias in maleficiis suis.
Din cauza mulţimii curviilor atrăgătoarei curve, stăpâna vrăjitoriilor, care vinde naţiuni prin curviile ei și familii prin vrăjitoriile ei.
5 Ecce ego ad te, dicit Dominus exercituum, et revelabo pudenda tua in facie tua; et ostendam gentibus nuditatem tuam, et regnis ignominiam tuam.
Iată, eu sunt împotriva ta, spune DOMNUL oștirilor; și îţi voi ridica poalele peste faţa ta și voi arăta naţiunilor goliciunea ta și împărăţiilor rușinea ta.
6 Et projiciam super te abominationes, et contumeliis te afficiam, et ponam te in exemplum.
Și voi arunca murdărie scârboasă asupra ta și te voi înjosi și te voi așeza ca priveliște.
7 Et erit: omnis qui viderit te resiliet a te, et dicet: Vastata est Ninive. Quis commovebit super te caput? unde quæram consolatorem tibi?
Și se va întâmpla, că toţi cei ce te vor privi vor fugi de tine și vor spune: Ninive este risipită, cine o va plânge? De unde să îţi caut mângâietori?
8 Numquid melior es Alexandria populorum, quæ habitat in fluminibus? aquæ in circuitu ejus; cujus divitiæ, mare; aquæ, muri ejus.
Ești tu mai bună decât populata No, care era așezată printre râuri, care avea apele de jur împrejurul ei, a cărei parapet era marea și zidul ei era din mare?
9 Æthiopia fortitudo ejus, et Ægyptus, et non est finis; Africa et Libyes fuerunt in auxilio tuo.
Etiopia și Egiptul erau tăria ei și era infinită; Put și Lubim erau ajutoarele tale.
10 Sed et ipsa in transmigrationem ducta est in captivitatem: parvuli ejus elisi sunt in capite omnium viarum, et super inclytos ejus miserunt sortem, et omnes optimates ejus confixi sunt in compedibus.
Totuși ea a fost strămutată, a mers în captivitate; copiii ei tineri de asemenea au fost zdrobiţi în bucăţi la capătul tuturor străzilor; și au aruncat sorţi pentru bărbaţii ei demni de cinste și toţi marii ei oameni au fost legaţi în lanţuri.
11 Et tu ergo inebriaberis, et eris despecta: et tu quæres auxilium ab inimico.
Tu de asemenea vei fi beată, vei fi ascunsă; de asemenea vei căuta tărie din cauza dușmanului tău.
12 Omnes munitiones tuæ sicut ficus cum grossis suis: si concussæ fuerint, cadent in os comedentis.
Toate întăriturile vor fi ca smochinii cu primul rod de smochine; dacă vor fi scuturate, vor cădea chiar în gura celui ce mănâncă.
13 Ecce populus tuus mulieres in medio tui: inimicis tuis adapertione pandentur portæ terræ tuæ, devorabit ignis vectes tuos.
Iată, oamenii tăi din mijlocul tău sunt femei; porţile ţării tale vor fi ţinute larg deschise pentru dușmanii tăi; focul îţi va mistui zăvoarele.
14 Aquam propter obsidionem hauri tibi: exstrue munitiones tuas, intra in lutum, et calca, subigens tene laterem.
Scoate-ţi ape pentru asediu; întărește-ţi întăriturile; intră în lut și calcă în picioare mortarul; întărește cuptorul pentru cărămizi.
15 Ibi comedet te ignis, peribis gladio, devorabit te ut bruchus: congregare ut bruchus, multiplicare ut locusta.
Acolo te va mistui focul; sabia te va stârpi; te va mânca precum omida; înmulţește-te asemenea omidei, înmulţește-te ca lăcustele.
16 Plures fecisti negotiationes tuas quam stellæ sint cæli; bruchus expansus est, et avolavit.
Ţi-ai înmulţit comercianţii mai mult decât stelele cerului; omida pradă și zboară.
17 Custodes tui quasi locustæ, et parvuli tui quasi locustæ locustarum, quæ considunt in sepibus in die frigoris: sol ortus est, et avolaverunt, et non est cognitus locus earum ubi fuerint.
Încoronaţii tăi sunt ca lăcustele și căpeteniile tale precum cosașii mari, care se așază pe îngrădituri în ziua rece, dar când soarele răsare ei zboară și nu se cunoaște locul unde sunt.
18 Dormitaverunt pastores tui, rex Assur, sepelientur principes tui: latitavit populus tuus in montibus, et non est qui congreget.
Păstorii tăi dormitează, împărat al Asiriei; nobilii tăi vor locui în ţărână; poporul tău este împrăștiat pe munţi și nimeni nu îi adună.
19 Non est obscura contritio tua; pessima est plaga tua. Omnes qui audierunt auditionem tuam compresserunt manum super te: quia super quem non transiit malitia tua semper?
Nu este vindecare pentru vânătaia ta; rana ta este apăsătoare; toţi care aud faima ta vor bate din palme asupra ta, căci peste cine nu a trecut stricăciunea ta neîncetat?
